Evenimente filosofice 2007-2015



Newsletterul de filozofie romaneasca este un buletin informativ editat de Societatea Romana de Fenomenologie (SRF)
si cuprinde urmatoarele capitole ce sintetizeaza, in perioada 2007-2015, cele mai importate date ale culturii reflexive romanesti:



/

Un comentariu:

  1. IIIII Domnule Constantin Aslam,
    Este interesant blogul dumneavoastră "Iyvoare de filisofie" şi are legătură şi comunicare cu eseul meu, intitulat " VALORI ALE ESEISTICII CONTEMPORANE III - În ostroavele Azore"... Vă felicit sincer !... Gheorghe Apetroae Sibiu
    Am considerat poemul-eseu „În ostroavele Azore”, al scriitorului-filosof Liviu Antonesei, drept unul dintre puţinele scrieri literare contemporane, apărute după anul 1989 în publicistica românească, cu un atât de bogat conţinut filosofic. Este un sublimat gnomic, în formă versificată, care a întrunit, ce-i drept, într-o perioadă de gestaţie, s-ar părea, îndelungată, pe deplin, condiţiile caudine ale apariţiei. Autorul reuşeşte într-un text cu discurs monologic non-socratic, să contracareze marginalizarea spiritului absolut, prin promovarea unui idealism obiectiv hegelian, urmare a depresiilor şi refulărilor constante generate de interpretarea dialectică cu tentă de cvasimaterialitate a cosmicităţii . Credem că substanţa poemului i-a fost adusă în prim plan scriitorului de experienţa sa în abordarea unicităţii, contiguului şi disfuncţiilor structural-ontologice în structura estetist-monoteistic- metaforică, cu un stigmat monologic, cu corespondenţe factoriale , chiar şi în socialul monocrom şi monocord, de tip lukacsian.
    Poemul „În ostroavele Azore” este revelator pentru eseistica contemporană, şi nu întâmplător îl relev un pozitiv, ca un axiologic lavellean, de receptare analitică a poeziei contemporane. Poemul incită la meditaţie şi îngăduie o abordare critică a conţinutului său ideatic, o revelare a misterului din ontologic sub cerul azur al metaforei, fără a se apela la teorii oculte sau personalism:” De la facerea lumii încoace”.., precizează filosoful.
    Experienţa , cu valenţe istoriciste şi progresul înregistrat de ştiinţe au incitat tot mai mult şi au condus la deschideri scientiste în receptarea tot mai conştientă a Universalului din spaţiul fenomenologic transcendental - nihilistic, de tip huserllian şi heideggerean : „ Altfel decât pe insula mea /” şi la investigarea ontologicului într-un fenomenologism eudeic antropo-ricoeurean şi husserlean: „Stânci negre şi roşii, dure şi buretoase/”, prin metode epistemologice, revelator creatoare, dar sensibil încifrate ” Cu aerul închis în alveole/”.Interesant!... În context axiologic, s-a realizat interpretarea axială- în episteme – pe limaxul categoriilor de co-existenţialitate : ” Te ţii tare, suflet al meu,/Stabil şi călător în aceeaşi pulsaţie/ Deodată/”,evident dialectic, în frecvente formulări energetist-dinamice antinomice: materie - spirit, obiectiv - subiectiv; particular - universal; teoretic - pragmatic etc. : ” De la facerea lumii încoace”/, din perspectiva paideică a Eului pur, situat în tangaj cu câmpul universal referenţial temporal în limite perathologice. Liviu Antonese permite în metafore ce sublimează discursul, o pronunţată revelare a fenomenelor şi proceselor naturale din Universal, dar şi socio-umane, desigur, perasic-limitative antropo-spaţial şi antropo-temporal, cu elevaţii la cote axial-epistemologice.
    Se sesizează, în acelaşi timp, succesiunea dinamică a evenimentelor gnosi- fenomenologice în relativitatea Universaliilor: ”Oricum ai privi lucrurile, aici / Este şi altcum, nu doar altunde/”. Se relevă relativitatea în monada absolută leibniziană din existential, identificarea, ciclicitatea, în devenirea cosmică a lumii universale de tip cuantic ondulatoriu: ” Aici , totul e după alte ritmuri,/ Iar soarele umblă după calculele Sale secrete/”. - Bine spus!.
    Poemul relevă....

    RăspundețiȘtergere