duminică, 26 februarie 2017

Ediția din 3 martie 2017, Mintea, această enigmă perpetuă. Cum privește un fizician natura conștiinței?

dr. Cristian Presura 
De la somația pe care a lansat-o Newton: „fizică, ferește-te de metafizică” și până astăzi, dialogul dintre filosofie și fizică s-a dovedit a fi plin de asperități. Pe de o parte, filosofii susțin că fundamentele fizicii nu se află în fizică, ci în filosofie. Căci, în spatele calculelor și formulelor, a experimentelor și măsurătorilor stau concepte generale care nu sunt interogate și examinate. Mai mult chiar, fizicianul propune o cunoaștere cantitativă, cauzală și experimentală a fenomenelor materiale cercetate, dar nu se interoghează și cum este posibilă o astfel de cunoaștere. Posibilitatea însă, susțin filosofii, este mai presus de realitate, din moment ce un lucru este real doar pentru că are posibilitatea de a exista.
Pe de altă parte, fizicienii și toți practicienii științei, de altfel, își concep proiectele lor de cercetare experimentală fără ca în prealabil să citească lucrări de filosofie. Cercetarea efectivă nu ține cont de opiniile personale ale unui filosof sau ale altuia, chiar dacă unii dintre ei dovedesc competențe remarcabile în cunoașterea structurii și dinamicii unor domenii ale științelor naturii. Nu filosofia și opiniile personale opozitive ale filosofilor ghidează proiectele exploratorii individuale ale cercetătorului, ci tradiția internă de cercetare a domeniului, tipurile de interogație, de rezolvare a problemelor și metodele matematice și experimentale acceptate unanim de comunitatea profesioniștilor domeniului.
Ei bine, în ciuda acestei opacități reciproce, interogațiile privitoare la natura ideală a conștiinței și a relației acesteia cu corpul material – celebra problemă modernă suflet-corp, formulată de către Descartes, cercetată azi în orizontul problematic al dualismului mind-body de un corpus de cel puțin șapte științe - îi contrâng pe filosofi și fizicieni să intre într-un dialog competitiv, dar colaborativ.
Între altele, deslușirea problematicii mecanismelor de constituire a experienței externe, a întâlnirii noastre perceptuale cu obiectele lumii materiale, a experienței interne, interacțiunea cu noi înșine, la care ceilalți nu au acces, și a relației dintre aceste două tipuri de experiențe, constituie un solid punct de întâlnire între filosofi și fizicieni.
Cum cunoaștem datele experienței externe? Modelul explicativ, știm cu toții, este materialist. Pe urmele fizicii - domeniul care a dat modelul cunoașterii științifice în genere - noi împărtășim teoria după care realitatea obiectuală, inclusiv cea umană, constă din obiecte, procese şi proprietăţi pur materiale sau fizice, care ascultă de aceleaşi legi fizice fundamentale şi care pot fi explicate prin intermediul ştiinţei. În acest sens, obișnuim să spunem că nu există „substanţe imateriale” sau „suflete” sau „spirite” ceva de natură non-materială care să existe în paralel și independent de lumea materială, tangibilă. Mintea și fenomenele interne care-i aparțin ei, stările noastre psihologice, pe scurt viața noastră interioară, pot fi explicate științific plecând doar de la acest model explicativ.
Oare, putem aplica până la capăt modelul explicativ materialist? Datele experinței interne, posibilitatea noastră de acces instantaneu la eul individual, cât și a puterii imaginației de a construi universuri posibile sunt simple cauzări de tip neurologic? De ce natură sunt experienţele noastre senzoriale şi perceptive care sunt intrinsec subiective, numite în literatura de specialitate cu termenul „qualia”? În ce raport se află proprietățile obiective ale lucrurilor, masă, formă, culoare etc. cu evaluările noastre subiective, emoționale și de gust? Identitatea individuală, conștiința de sine și convingerea că eul nostru este unic în această lume, pot fi explicare prin mecanisme cauzele, fizico-chimice, neurologice? Dar atunci, cum mai putem vorbi despre creație și libertatea voinței, despre responsabilitate și etică, dacă totul este înlănțuit cauzal?  În final, cum poate răspunde modelul materialist la cunoscuta provocare a lui David Hume care susține, că pe experienţa internă a conştiinţei proprii se întemeiază toate celelalte acte ale minții, inclusiv actele de cunoaștere? Dacă existența faptelor interne ale minții sunt o precondiție a cunoașterii și științei, atunci cum putem explica această experiență internă primodială, plecând de la ceea ce e derivat, adică de la experiența externă, cea cu obiecte tangibile?
Acestea sunt datele de fundal ale dezbaterii din această săptămână,care tematizează problematica minții și a naturii conștiinței, plecând de la modelul cunoașterii științifice.
Invitat în studio este un cunoscut om de știință, cercetător la compania Philips, autor de zeci de brevete și lucrări apărute în cele mai prestigioase reviste de specialitate din lume, Physical Review B, Physical Review Letters și Scince, dr. în fizică, Cristian Presură. Domnia sa și-a suținut doctoratul la Universitatea Groningen din Olanda și s-a specializat în domeniul cercetărilor medicale. Este, deopotrivă, pasionat și de popularizarea științei (a se vedea, https://www.facebook.com/presura?fref=ts). Lucrarea domniei sale Fizica povestită, apărută în 2014 la Editura Humanitas și premiată de Academia Română, a devenit o lucrare de referință pentru ceea ce înseamnă știință pe înțelesul publicului cultivat.  
Vă invit, așadar, să urmăriți dezbaterea din ziua de vineri, 3 martie, între orele 21.15-22.00, pentru a vedea cum privește un fizician profesionist una dintre cele mai încăpățânate teme de reflecție filosofică: dualismul minte-corp.


joi, 23 februarie 2017

Ediția din 24 febr. 2017 Există o etică a hackerilor? Cultura hackingului în explorări filosofice de avangardă

Imaginea publică a hackerilor, acești „haiduci” ai Internetului, este atât de contradictorie, încât avem mari dificultăți în a produce, prin raportare la comportamentul acestora pe Internet, evaluări etice responsabile.
Pe de o parte, știm că lumea digitală s-a născut și a fost modelată de către o mână de programatori entuziaști care s-au autointitulat hackeri și care au militat atunci, ca și acum de altfel, pentru promovarea acelor valori iluministe ce se referă la ameliorarea  condițiilor noastre de viață prin puterea științei și tehnologiei virtuale.
Pe de altă parte, aflam prin intermediul mass media că unii hackeri actuali sunt purtători ai unor activități infracționale, legate de furturi electronice, de „spargere” a unor coduri de acces ale unor bănci de date private, ori de intruziuni ilegale în diversele rețele digitale prin intermediul cărora sunt administrate activități de interes public.
În sfârșit, există și situații care produc în noi stări de perplexitate etică. Căci, cum trebuie să evaluăm etic cunoscutul episod al dezvăluirilor realizate de Edward Snowden, hakerul care și-a asumat rolul unui avertizor de integritate? ( a se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Edward_Snowden). Dar, nefericita poveste a lui Aaron Swartz, cunoscutul cercetator la Harvard, programator și activist online, care s-a sinucis în 2013 pentru a scăpa de procesul intentat pentru furt intelectual? Descărcarea celor 4,8 milioane de articole indexate de baza de date Jstor, pentru a le pune în mod liber la dispoziția utilizatorilor care nu aveau abonament de acces, este o faptă bună sau rea? ( a se vedea, http://nymag.com/daily/intelligencer/2013/01/jstor-hacker-aaron-swartz-commits-suicide.html). Cum calificăm etic acțiunile portalului Sci-Hub.org care a permis, în 2015, accesul liber al cercetătorilor din țările sărace la articolele academice indexate de cunoscuta bancă de date Elsevier? ( a se vedea, https://torrentfreak.com/sci-hub-tears-down-academias-illegal-copyright-paywalls-150627/.
Asupra acestor chestiuni controversate etic, legate de acțiunile hackerilor pe Internet și de cultura hackingului, se va concentra dezbaterea radiofonică pe care v-o propune emisiunea Izvoare de filozofie din această săptămână. Invitată în studio, la fel ca în săptămâna trecută este dna Cristina Voinea, doctorandă în filosofie și cercetător la Centrul de Cercetări în Etică Aplicată, Facultatea de filosofie a Universității din București, care a întreprins în ultimii ani ample explorări filosofice în lumea virtuală deschisă de Internet și tehnologia digitală.
Înregistrarea dezbaterii este postată la adresa de mai jos: 

miercuri, 15 februarie 2017

Ediția din 17 febr. 2017 Algoritmii restrâng liberul nostru arbitru? Controverse filosofice privind fenomenul Big Data

Regândirea și reconceptualizarea determinațiilor esențiale ale ființei noastre omenești precum rațiunea, „bunul simț”  în expresia lui Descartes, respectiv capacitatea noastră de a deosebi adevărul de fals, discernământul ce constă în puterea sufletească a fiecăruia dintre noi de a distinge între bine și rău și, deopotrivă, liberul arbitru, concretizat în libertatea omului de a alege între diversele posibilități de acțiune, au devenit teme predilecte de reflecție filosofică pe măsură ce puterea de necontrolat a informațiilor stocate în bănci uriașe de date („Marile Date” sau „Big Data”) poate schimba prin denaturarea și manipularea percepției asupra realității, comportamentul individual și colectiv al oamenilor într-o direcție contrară propriilor lor credințe și interese.
Astfel, cercetările reflexive recente care explorează sistemele computaționale interactive, calculatoare, telefoane mobile, site-uri web, tehnologii wireless, aplicații mobile, jocuri video, etc., vorbesc despre nașterea unui nou domeniu de manipulare a minții, „captologia”, responsabilă de crearea unor „bule informaționale”, care ne țin captivi mintal prin intermediul unor algoritmi de selecție de îndată ce suntem prezenți pe Internet sau pe una dintre cunoscutele rețele sociale. 
Îngrijorările, în această privință, nu sunt doar filosofice, ci și politice. Este de notorietate declarația făcută, în toamna anului trecut, de către cancelarul german Angela Merkel, care cerea giganților media de pe Internet să dezvăluie algoritmii pe care îi folosesc. „Algoritmii trebuie să fie făcuți publici, astfel încât să ne putem informa cu privire la chestiuni ca: ce influențează comportamentul nostru pe internet? (...) Când nu sunt transparenți, acești algoritmi duc la o deturnare a percepției noastre, ceea ce restrânge perspectiva asupra informației” ( a se vedea, https://www.rt.com/news/364235-merkel-facebook-google-algorithms/
Cum am ajuns aici? Cultura dialogului și a examinărilor critice, luciditatea, reflexivitatea și discernământul sunt cu adevărat amenințate de tehnologiile virtuale persuasive? Care sunt potențialele pericole infuzate în algoritmi și utilizarea lor la scară largă? Ar trebui să ne temem de algoritmi, Big Data și alte tipuri de tehnici și tehnologii utilizate pe scară largă astăzi? Poate reflecția filosofică să atenueze acțiunile manipulatorii generate de convingerea că Internetul și  calculatorul în rețea sunt neutre valoric?
Am invitat în studio pentru a răspunde la aceste întrebări pe dna Cristina Voinea, doctorandă în filosofie și cercetător la Centrul de Cercetări în Etică Aplicată, Facultatea de filosofie a Universității din București, care a întreprins în ultimii ani ample explorări filosofice în lumea virtuală deschisă de Internet și tehnologia digitală.

Inregistrarea dezbaterii este postată pe adresa de mai jos: 


joi, 2 februarie 2017

Ediția din 3 febr. 2017. Etica mediului Către un nou domeniu de expertiză filosofică (III)

Continuăm, într-o a treia ediție a serialului radiofonic dedicat celor mai insolite explorări filosofice actuale, dezbaterea pe marile capitole de cercetare în domeniul eticii mediului, cu filosoful și profesorul universitar Constantin Stoenescu.
Și în această săptămână vom tematiza conținutul cărții Etica mediului. Argumente rezonabile și întâmpinări critice, apărută de curând la Editura Institutul European din Iași, o lucrare de avangardă ce argumentează, în esență, că sub presiunea marilor dezechilibre provocate de activitatea omului în natură și în habitatele de viață ale  animalelor, noi ar trebui să lărgim sfera moralității dincolo de comunitatea umană.
Dacă în prima ediție a dezbaterii am fixat cadrele teoretice și metodele pe care le-a decupat „etica mediului”, în aria cercetărilor filosofice specializate, iar în ediția din 27 ian. 2017 am discutat despre marile modele de gândire ce pot fi aplicate interacțiunilor noastre omenești cu entități non-umane, în întâlnirea din 3 febr. vom ataca problematica dreptului animalelor plecând de la Declarația Universală a Drepturilor Animalului, proclamată solemn la Casa UNESCO din Paris, la 15 oct. 1978 ( A se vedea http://www.spca.ro/body.php?section=duda).    
În prim plan se vor afla problemele și dilemele etice legate de vânătoare și de cruzimea implicată în sacrificiul animalelor. Vom aborda, totodată, obligațiile etice față de animalele pe care se fac experimente de laborator și despre statul moral al animalelor hibride, așa-zisele himere biologice, în final, despre modelarea emoțională a omului iubitor de animale.
Vă așteptăm, așadar, vineri 3 febr. 2017, la orele 21.20, pe lungimile de undă ale RRC, emisiunea Izvoare de filosofie, la cea de-a treia întâlnire cu dl prof. Constantin Stoenescu.
Inregistrarea dezbataterii este postata pe adresa de mai jos: