joi, 6 iulie 2017

Ediția din 7 iulie 2017, Limbajul – un mister nedezlegat? De la filosofia simțului comun la teoriile actuale din filosofia limbajului

Ediția din această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor vă invită să urmăriți de dezbatere ce (re)deschide una dintre cele mai controversate teme de cercetare ce poate fi reperată cu ușurință în agenda actuală de lucru a gânditorilor specializați în filosofia limbajului. Este vorba despre cercetarea multiplelor contexte în care noi folosim resursele interne ale limbii, atât în practicarea vieții cotidine, cât și în procesele mai abstracte de cunoaștere și comunicare.
Am extras din această amplă tematică, cum veți remarca, un subiect ceva mai restrâns pentru a ilustra faptul elementar că discuțiilor filosofice despre natura limbajului, oricât de abstracte ar fi, ne privesc în mod nemijlocit pentru că, în ultimă instanță, despre noi, cei care folosim limba, este vorba.
Pe scurt, dezbaterea din această vineri își propune să răspundă la o întrebarea elementară și anume dacă limbajul este social, așa cum credem cu toții, sau dacă limbajul este doar individual, așa cum susțin, contraintuitiv, unii filosofi contemporani.  
În studio alături de mine se va afla d-na Manuela Ungureanu, dr. în filosofie, colaboratoare constantă a Izvoarelor de filozofie,  profesor la Facultatea de Arte și Științe, Universitatea British Columbia, filiala Kelowna,  Okanagan, din Canada.

Vă asteptăm, ca de obicei, pe lungimile de undă ale Radio România Cultural, vineri, 7 iulie 2017, între orele 21.10-22.00. 
Inregistrarea dezbaterii este postata la adresa de mai jos: 
https://radioromaniacultural.ro/azi-la-radio-romania-cultural-idei-in-nocturna-izvoare-de-filozofie-limbajul-un-mister-nedezlegat/ 

miercuri, 28 iunie 2017

Ediția din 30 iunie 2017, De la rațiunea tare către rațiunea slabă. Peter Sloterdijk - un filosof antisistem

Împlinirea celor 70 de ani de viață a lui Peter Sloterdijk (n. 26 iunie 1947 in Karlsruhe), unul dintre cei mai importanți filosofi ai lumii aflați în viață, se poate constitui într-un bun prilej de reflecție asupra liniilor de forță în jurul cărora se coagulează gândirea filosofică contemporană. Căci, Peter Sloterdijk face parte din rândul acelor filosofi, ce s-au interogat asupra direcției spre care se îndreaptă gândirea contemporană printr-o critică a valorilor iluminismului și a „rațiunii tari” promovate, cum știm, de filosofii secolului al XVIII-lea, în frunte cu Immanuel Kant.
Deloc întâmplător, la doar doi ani de la sărbătorirea bicentenarului apariției primei capodopere kantiene, Critica rațiunii pure, în 1981, Peter Sloterdijk publică celebra sa Critică a rațiunii cinice (1983), un document filosofic impresionant, tradus și în limba română în două volume, ce propune o radiografie a lumii noastre postmoderne care a abandonat rațiunea „puterea de căpetenie a vieții omului”, pentru a folosi o expresie memorabilă a filosofului raționalist Petre P. Negulescu.
Ce anume a mai rămas azi din idealurile atât de generoase ale iluminismului, respectiv din pasiunea pentru producerea și sporirea cunoașterii prin știință, din programul „îmblânzirii moravurilor”, a perfecționării lăuntrice a omului prin educație și a promisiunii fericirii colective, din  lupta împotriva arbitrariului puterii și dorința de a așeza instituțiile publice pe principii raționale, din cultivarea impulsului spiritual către toleranță și compasiune etc.? Propagarea „luminilor”, cea mai nobilă sarcină a savanților și cărturarilor modernității timpurii, și-a atins țintele vizate sau avem de-a face, încă o dată, cu o nobilă dar gratuită utopie?
Sunt întrebări la care vom încerca să răspundem împreună cu eseistul și filosoful Adrian Niță, cercetător la Institutul de filozofie și psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române, plecând de la un consistent studiu al domniei sale, ce explorează tema rațiunii și raționalității în gândirea lui Peter Sloterdijk, studiu ce va apărea în curând în prestigioasa revistă a Academiei Române, „Studii de istorie a filosofiei universale”.
Va așteptăm vineri, 30 iunie 2017, între orele 21.10-22.00 pe lungimile de undă ale RRC
Inregistrarea dezbaterii este postata la adresa de mai jos: 







marți, 20 iunie 2017

Ediția din 23 iunie 2017, Filosofia ca terapie. Ce putem învăța de la vechii greci?

Întoarcerea către înțelepciunea vechilor greci și redescoperirea potențialului de transformare a vieții noastre lăuntrice, sub impactul cultivării sistematice a gândirii reflexive și critice, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase apariții ale filosofiei în contemporaneitatea punctuală. Astfel, în ciuda practicării ei esotetice, ca rezultat al unor specializări profesionale similare activităților de cercetare științifică, filosofia și-a redobândit latura ei pământească în diversele activităţi de consiliere, de educaţie, în management şi în diversele terapii ale omului sănătos. Această situaţie insolită ne reamintește spusele lui Cicero despre Socrate, înțeleptul care „a coborât filosofia din ceruri pe pământ și a adus-o în casele noastre”.
            Cu alte cuvinte, într-o lume dominată de filosofi profesionişti şi de limbajul lor esoteric, constatăm astăzi o revenire spectaculoasă la vechiul înţeles grecesc al filosofiei ca medicină a sufletului - terapie legată de problemele omului sănătos aflat în căutarea sensului vieții - ca resursă de căutare a fericirii și de îmbunătăţire a calităţii vieţii, pe scurt, constatăm o revenire la filosofia ca mod de viaţă.
            Despre această reiterare a înţelesurilor genuine ale filosofiei ca înţelepciune, ca orientare în lume, menită să redescopere sensurile vieţii într-o lume dominată de ştiinţă şi tehnică, vom vorbim în această săptămână cu cunoscutul eseist și filosof al educației prof. univ. dr. Emil Stan, plecând de la ultima lucrare a domniei sale, apărută la editura Institutul European, Filosofia ca terapie. Ce să faci când nu ştii ce să faci.
Va așteptăm vineri, 23 iunie 2017, între orele 21.10-22.00 pe lungimile de undă ale RRC. 

Inregistrarea dezbaterii este postata pe adresa de mai jos: 
https://radioromaniacultural.ro/azi-la-radio-romania-cultural-idei-in-nocturna-izvoare-de-filosofie-filosofia-ca-terapie/

joi, 15 iunie 2017

Ediția din 16 iunie 2017, Școala viitorului. Ne îndreptăm către o matrice digitală de gândire?

Odată cu generalizarea Internetului, a rețelelor sociale și a telefoanelor inteligente, trăim cu toții atât la nivelul practicilor de viață și, concomitent, în registrul reprezentărilor de tot felul, intuitive și teoretice, la intersecția unei lumi scindate între realitatea reală, corporală și obiectivă și realitatea virtuală, artificială, creată de calculator și alte dispozitive electronice.
Cum putem armoniza și împăca, în propria noastră conștiință, aceste două lumi între care există relații de excludere reciprocă? Cultura textului, a adevărului și intersubiectivității, a gândirii conceptuale fundată pe abstracții, raționamente, generalizări, teorii științifice și sisteme etice complexe – instrumente de înțelegere a realității reale predate în scoală - pot coabita cu experiențele individuale, provocate de noi înșine și trăite în chip nemijlocit de explorările întreprinse în  lumea realității virtuale și în interiorul rețelei? Cum se pot compatibiliza surfingul mintal și multi-tasking-ul, chat-ul, simularea realității prin nenumăratele programe de jocuri, alegerea liberă a identității personale virtuale, cultura instrucțiunilor și a accesărilor algoritmilor și programelor virtuale, etc., cu ierarhia de valori intelectuale, estetice și morale promovate de școală și universitate?
Sunt doar câteva dintre întrebările pe care le putem extrage din agenda actuală de cercetări internaționale din domeniul filosofiei educației, arie de reflecție sistematică preocupată, parafranzându-l pe Michel Foucault, nu doar să înţeleagă ce este lumea, cât mai degrabă să întrevadă ce e pe cale să devină lumea, chiar acum, sub ochii noștri.
Am invitat în studio, pentru a dezbate provocările la care este supusă școala și educația din perspectiva ciocnirii valorilor corespunzătoare sciziunii lumii în care trăim, pe doi dintre cei mai dinamici cercetători ai habitatelor mentale specifice „nativilor digitali”, actualii elevi și studenți care au intrat în actualele sisteme oficiale de învătământ cu o minte deja modelată de valorile lumii digitale.
Este vorba despre prof. univ. dr. Emil Stan, filosof al educației și lector univ. dr. Bogdan George Tudorică, matematician și informatician, inițiatori ai unor insolite proiecte de cercetare menite să răspundă la o întrebare fundamentală: trebuie reinventată scoala sub presiunea valorilor lumii digitale?
Inregistrarea dezbaterii este postata pe adresa de mai jos: 
https://radioromaniacultural.ro/idei-in-nocturna-izvoare-de-filosofie-scoala-viitorului-ne-indreptam-catre-o-matrice-digitala-de-gandire/



miercuri, 7 iunie 2017

Ediția din 9 iunie 2016, Între ieri și azi. Explorări filosofice și estetice ale lumii artei


Organizarea de către Facultatea de filosofie a Universității din București a celei de-a V-a ediții a Conferinței Naționale de Estetică şi Filosofia Artei „Ion Ianoși” se poate constitui, într-un bun prilej de reflecție asupra felului în care se realizează, cu eforturi remarcabile și, din păcate, prea puțin cunoscute publicului cultivat, dialogul filosofic dintre tradiția de cercetare românească în domeniul esteticii și actualele programe de explorare filosofică și interdisciplinară a fenomenului artistic contemporan. A se vedea, http://filosofie.unibuc.ro/2017/05/16/conferinta-nationala-de-estetica-si-filosofia-artei-ion-ianosi-sublimul-in-cultura/ 
Plasată sub semnul sublimului, „cea mai etică dintre calitățile estetice ale omului”, cum se exprima regretatul estetician Ion Ianoși într-o lucrare de referință, Estetica din 1975, această ediție împlinește tematic eforturile anterioare de scrutare a unor variate direcții de explorare a lumii artei, ce depășesc cu mult interesul restrâns al specialiștilor. Iată, spre ilustrare, tematicile celor patru ediții anterioare ale Conferinței…în 2013 – Idei filosofice în arta Europeană modernă și contemporană (1850-2000), în 2014 - Arta ca Experiență și Experiența ca artă, în 2015 – Jocul în gândirea estetică și arta contemporană, în 2016 – Categoria noului. Impactul asupra artei și gândirii estetice în secolul XX.
Prin urmare, vocația esteticii de a oferi instrumente conceptuale de înțelegere și orientare intelectuală în lumea  deconcertantă a creației și practicilor artistice, ideal de cunoaștere promovat asiduu de Ion Ianoși, se află și astăzi în prim planul dialogului între generațiile de filosofi, care explorează misterul artei și potențialul de bucurie al ființei noastre omenești.
Cum se realizează în mod concret, pentru a folosi cuvintele lui Richard Rorty, acest model conversațional de analize filosofice în lumea artei?
În jurul acestei întrebări se va concentra dezbaterea din această săptămână a Izvoarelor de filosofie.
Ne bucurăm de prezența în studio a dnei prof. univ. dr. Mihaela Pop și a dnei Camelia  Oana Șerban, drd. în filosofie și cercetător științific la Centrul de cercetare a istoriei ideilor filosofice, din inițiativa cărora, an de an, se realizează într-o impresionantă participare națională, dialogul dintre generații în estetică românească actuală.
Va așteptăm vineri, 9 iunie 2017, între orele 21.10-22.00 pe lungimile de undă ale RRC.

Inregistrarea dezbaterii se afla la adresa de mai jos:
https://radioromaniacultural.ro/azi-la-radio-romania-cultural-idei-in-nocturna-izvoare-de-filosofie-intre-ieri-si-azi/

miercuri, 31 mai 2017

Ediția din 2 iunie 2017, Despre libertatea de expresie. Noi cercetări ale filosofiei limbajului

Ediția din această vineri a Izvoarelor de filosofie vă invită să  urmăriți o dezbatere ce redeschide dosarul unei teme cu care s-a confruntat, pare-se, fiecare generație de intelectuali umaniști și filosofi, încă de la începuturile democrației europene. Este vorba despre libertatea de expresie sau, în alți termeni, despre libertatea de exprimare văzute ca temei al culturii dialogice în absența căreia democrația și egalitatea de șanse nu pot funcționa.
Ei bine, în ciuda faptului că la nivel de principiu libertatea de exprimare este considerată un drept fundamental al  omului, fiind garantată juridic de toate constituțiile țărilor democratice din lume, nu de puține ori practicile reale de viață, în mod special, deciziile politice ori juridice îngrădesc, invocând motive conjuncturale temeinice, acest drept fundamental.
Firește că în astfel de situații gândirea filosofică este activată, fiind chemată să-și exercite instrumentelele critice de analiză în scopul stabilirii de limite și responsabilități morale în cuprinderea cărora dreptul de expresie să nu fie îngrădit.
Care sunt dezbaterile filosofice actuale privind libertatea de expresie prin raportare la celelalte drepturi fundamentale ale omului? Pentru a păstra intactă libertatea de expresie - așa cum sugera cândva teoreticianul clasic al libertății John Stuart Mill - putem vătăma îndreptățit alte drepturi? Există, în contextele actuale de viață, alte drepturi mai importante decât libertatea de exprimare?
Vom fi însoțiți în acest periplu interogativ de către d-na Manuela Ungureanu, profesor la Facultatea de Arte și Științe, Universitatea British Columbia, filiala Kelowna,  Okanagan, din Canada.
Inregistrarea dezbaterii este postată la adresa de mai jos:







joi, 18 mai 2017

Ediția din 19 mai 2017, O premieră filosofică. Textele filosofice atribuite lui Epicur într-o prima ediție bilingvă completă

Apariția recentă a volumului Epicur & epicureismul antic, la Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, în colaborare cu Editura Humanitas, într-o prima ediție bilingvă, care ne pune la dispoziție totalitatea textelor filosofice atribuite lui Epicur, aduce în prim plan atât hărnicia cărturărească a lui Andrei Cornea, eseistul și filosoful care a tradus din greacă și latină aceste texte, cât și figura enigmatică a lui Epicur și a învățăturii sale despre libertate, plăcere și înțelepciune.
Acest volum, trebuie spus clar, va produce în cultura noastră reflexivă o schimbare de percepție filosofică asupra gândiri lui Epicur. Căci, așa cum argumentează Andrei Cornea, într-un impresionant studiu științific ce premerge traducerea propriu-zisă a textelor, Epicur nu mai trebuie considerat ca un filosof de a importanță secundă, ci trebuie așezat alături de marile figuri ale gândirii ateniene, Socrate, Platon, Aristotel.
Într-adevăr! Căci, traducerea textelor epicureice păstrate integral, traducerea fragmentelor din cărțile pierdute precum și a fragmentelor din scrisori, la care trebuie să adăugăm și referirile celorlalți filosofi antici privitoare la viața și învățătura gânditorului atenian, ne relevă un Epicur nebănuit și radical diferit de imaginea curentă fixată în conștiința noastră de diversele istorii ale filosofiei mai vechi sau mai noi.
Care este relevanța actuală a învățăturii epicureice? A anticipat Epicur organizarea hedonică a lumii noastre postmoderne? Pe scurt, gândirea lui Epicur ne ajută să înțelem mai bine datele lumii contemporane coagulate în jurul plăcerii și a căutării fericirii individuale?
La aceste întrebări va încerca să răspundă ediția din această săptămână în întâlnirii noastre pe calea undelor.
Invitat în studio va fi filosoful, eseistul și traducătorul Andrei Cornea, prof. univ. dr. la Facultatea de litere a Universității din București.
Inregistrarea dezbaterii este postata la adresa de mai jos: 






marți, 9 mai 2017

Izvoare de filosofie, Ediția din 12 mai 2017, Înapoi la Kant! Sensuri ale eticii datoriei în era globalizării lumii



Într-o epocă a „amurgului datoriei” și a „sfârșitului moralei”, pentru a folosi expresiile șocante ale lui Gilles Lipovetsky, preocupările noastre cotidiene de a determina ce este corect și incorect în acțiunile proprii și, mai ales, ale semenilor noștri a devenit, sub presiunea multiplelor fațete contradictorii ale vieții private și publice, tot mai acută.
Astfel, manifestările protestatare, „de stradă”, devenite tipice pentru țările democratice de pretutindeni și coagulate în jurul unor valori morale de cinste, corectitudine, egalitatea de șanse, de virtuți civice și personale etc., ne constrâng să acceptăm că lumea noastră nu aleargă doar după valorile narcisiste ale individului subjugat plăcerilor de tot felul, ci devine tot mai atentă la obligații etice și datorii morale.
Simplu spus, se pare că în noua eră a eticii minimaliste, fundată pe libertăți și alegeri individuale neîngrădite etic, ci doar juridic, în conștiința multora dintre noi s-a activat „vechea etică”, iluministă, etica rațiunii, a datoriei și a obligațiilor morale universale.
Prin urmare, dilemele morale actuale generate de incapacitatea noastră de a determina ce este corect și incorect în acțiunile noastre individuale și colective, solicită din nou - pentru a câta oară? - intervenția lui Kant și eticii sale deontologice.
Este ceea ce vom face și noi în ediția din această săptămână a Izvoarelor de filosofie care își propune să răspundă la o întrebare simplă și complicată în același timp: ce sens mai are gândirea morală a lui Kant, fundată pe principii morale universale, în lumea noastră postmodernă a eticii minimaliste, dominată de relativism și acțiuni ale bunului plac individual? 
Pretextul acestei dezbateri ne-a fost oferit de lucrarea recentă a lui Emilian Mihailov, Arhitectonica moralității, apărută la Editura Paralela 45, o lucrare ce explorează, după parcurgerea unei bibliografii „la zi”, actualitatea filosofiei morale a lui Kant.
Specializat în diverse arii de cercetare ale eticii aplicate și bun cunoscător al filosofiei morale de expresie analitică, Emilian Mihailov este implicat într-o serie de parteneriate de cercetare și proiecte exploratorii cu universităţi şi centre de cercetare precum, Oxford Uehiro Centre for Practical Ethics ori Institute of Biomedical Ethics din Basel. Domnia sa este cadru didactic la Facultatea de filozofie a Universității din București și, deopotrivă, Director executiv al Centrului de Cercetare în Etica Aplicată aparținând aceleași instituții.
Vă aștept, așadar, la o nouă întâlnire pe calea undelor vineri, 12 mai, între orele 21.20-22.00.

miercuri, 3 mai 2017

Ediția din 5 mai 2017, Filosofie și antifilosofie. Ipostaze ale gândirii cinice de ieri și de azi

Aparitiția recentă la Editura Universității din București a unei culegeri de studii grupate sub titlul Critică, marginalitate, cinism, volum îngrijit de Cristina Voinea și Cristian Iftode, readuce în discuție unul dintre cele mai paradoxale experimente ale gândirii filozofice care și-a căutat, pare-se, încă de la începuturile ei sistematice, argumente ale propriei sale suprimări. Oare câți dintre noi nu au fost surprinși de „filosofia abandonului filosofiei” practicată de primul „filosof câine”, Diogene din Sinope, eternul vagabond, locuitor al celebrului butoi plasat în agora ateniană, cel care cerșea până și de la statui pentru a învață arta de a fi refuzat?
Ciudat lucru, impertinența lui Diogene de a filosofa împotriva filosofiei însăși nu este respinsă nici măcar de Aristotel, părintele gândirii critice.  Căci, cum am putea să înțelegem altfel reflecțiile exprimate în lucrarea sa metafilosofică, Protreptic: „ a filosofa înseamnă atât a căuta să afli dacă trebuie sau nu să filosofezi, cât și a te dedica contemplației filosofice”.
Oare practicarea „filosofiei ca antifilosofie” stă în chiar natura actului de filosofare din moment ce marea listă de filosofi critici ai gândirii moderne și postmoderne, de la Nietzsche la Cioran, Foucault, Derrida etc. au argumentat, vorba lui Peter Sloterdijk din Critica rațiunii cinice că „filosofia ar vrea să moară și nu poate”.
Spiritul lui Diogene din Sinope este încă viu printre noi? Care este profilul de personalitate al filosofului cinic de ieri de azi? Și, în fond, ce este cinismul: o filosofie sau o atitudine în filosofie?
În jurul acestor întrebări se va concentra dezbaterea din această săptămână ce-i are ca invitați pe coordonatorii volumului amintit, Cristina Voinea, cercet. drd. la Centrul de Cercetare în Etica Aplicată și  conf. univ. dr. Cristian Iftode.
Inregistrarea dezbaterii este postata pe adresa de mai jos: 




miercuri, 26 aprilie 2017

Ediția din 28 aprilie 2017, Practici filosofice autentice în contextul dominației ideologiei marxiste. Studiu de caz: Dumitru Isac

Cum se explică faptul că anul 1990, imediat după „revoluție”, ne-a găsit pregătiți intelectual pentru a relua legăturile cu modul profesionist în care se practica filozofia academică în lumea occidentală și americană? Dominația ideologiei marxiste asupra gândirii libere, în ciuda faptului că s-a exercitat discreționar timp de decenii, nu a fost totală? Au existat insule de gândire reflexivă pe care regimul comunist nu le controla sau se putea filosofa autentic cu „voie de la stăpânire”? Pe scurt, care erau contextele în care filosofia se putea practica într-un mod critic și profesionist, într-o epocă dominată de ideologie și teroare?
Firește că la aceste întrebări nu se poate răspunde „în principiu”, fără o analiză a contextelor în care unii dintre filosofii noștri au încercat prin cărți, traduceri și cursuri universitare să mențină și să consolideze, pe cât a fost posibil, direcția  europenă a culturii noastre filosofice.
Ei bine, plecând de la reeditarea recentă a unui volum de exegeză filosofică, Jean-Jacques Rousseau, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca 2017, volum apărut inițial în 1966, vom aduce în prim plan, într-o încercare de profil intelectual, figura filosofului Dumitru Isac  (1914-1984), unul dintre reprezentanții stilului de gândire prin intermediul căruia filosofia autentică a supraviețuit în vremuri de teroare ideologică.
Invitatul emisiunii va fi dl Ionuț Isac, fiul filosofului Dumitru Isac, cercet. șt. dr. gr. I, Institutul de Istorie „George Bariţ” al Academiei Române, filiala Cluj-Napoca, unul dintre cei mai dinamici gânditori români de orientare interdisciplinară, cunoscut atât în cultura noastră reflexivă prin cărți, articole, eseuri și reeditări, cât și în multiple și variate comunități filosofice din străinătate.
Care este relevanța actuală a experienței de gândire, pe care Dumitru Isac ne-a lăsat-o în opera sa filosofică ce cuprinde, în mod selectiv, mai multe titluri reeditate de către dl Ionuț Isac?

Dezbaterea se va coagula în jurul acestei întrebări, iar referirile radiofonice vor avea în vedere, între altele, următoarele titluri:  Dumitru Isac, Cunoaştere şi transcendenţă, Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2003; Dumitru Isac, Jurnal de idei. Fragmente filosofice şi literare, Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2003; Dumitru Isac, Introducere în istoria filosofiei eline, Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2005; Dumitru Isac, Studii, prelegeri şi note de curs de istoria filosofiei antice şi medievale, Vol. I, Filosofia în Orientul Antic (Egipt, Mesopotamia, China, India), Editura „Casa Cărţii de Ştiinţă”, Cluj-Napoca, 2006; Dumitru Isac, Scrieri filosofice şi literare, Editura „Casa Cărţii de Ştiinţă”, Cluj-Napoca, 2006; Dumitru Isac, Studii, prelegeri şi note de curs de istoria filosofiei antice şi medievale, vol. II, Filosofia în Dacia, Grecia şi Roma. Orientul şi Occidentul medieval, Editura „Casa Cărţii de Ştiinţă”, Cluj-Napoca, 2008; Dumitru Isac, Aristotel (reeditare după o altă versiune a manuscrisului original), Editura „Argonaut”, Cluj-Napoca, 2009 și, firește, lucrarea Jean-Jacques Rousseau, „Casa Cărții de Știință”, Cluj-Napoca, 2017. 
Inregistrarea dezbaterii este postata pe adresa de mai jos: 

miercuri, 19 aprilie 2017

Ediția din 21 aprilie 2017, De la Eufrosin Poteca la Constantin Noica. Către o abordare hermeneutică a tradiției filosofice românești

Cum mai semnalam pe acest blog, unul dintre cele mai insolite fenomene ce se petrec în cultura noastră reflexivă îl constituie inițierea de cercetări metodice, profesionalizate, în domeniul istoriei filosofiei românești, segment de investigații teoretice lăsat, decenii întregi, la voia întâmplări.
Aceia dintre Dvs. care urmăriți constant dezbaterile puse în undă de emisiunea Izvoare de filozofie ați putut constata dinamica accelerată a acestor cercetări specializate din domeniul amintit, cercetări comunicate public în simpozioane ori sesiuni de comunicări, în studii, articole și eseuri apărute în publicații universitare și academice de prestigiu – a se vedea revista „Studii de istorie a filosofiei românești” publicație a Institutului de filozofie și psihologie „Constantin Radulescu-Motru” al Academiei Române -  și, firește, în volume colective sau de autor.
Ei bine, și în dezbaterea din această săptămână ne vom plasa în aria acestor preocupări filosofice, dar de această dată pentru a reflecta împreună asupra metodelor de cercetare mobilizate de membrii comunității cercetătorilor specializați în investigații asupra istoriei, creativității și originalității, gândirii românești. În alte cuvinte, dezbaterea se va concentra pe calitatea acestor cercetări știindu-se, de la Descartes încoace, că între adevăr și metodă există o unitate indisociabilă. Simplu spus, doar metodele bine alese și adecvate conținutului îndrumă gândirea cercetătoare către corectitudine și adevăr.

Pretextul acestei dezbateri ne-a fost sugerat de aparția recentă, la Editura Universității din București,  a două impresionante volume cu titlul Lucrări de istoria filosofiei românești (vol. I, 237 p. și vol. II, 620 p.) ce unifică editorial cercetările sistematice ale cunoscutului filosof și eseist Viorel Cernica, profesor universitar la Facultatea de filozofie a Universității din București și, deopotrivă, cercetător la Institutul de filozofie și psihologie „Constantin Radulescu-Motru, al Academiei Române. Trebuie subliniat, în acest context de precizări editoriale, și faptul că aceste volume vor fi lansate la cea de-a XII-ediție a Salonului Internațional de Carte Bookfest 2017, eveniment ce se va produce chiar în ziua deschiderii acestuia, respectiv pe data de 24 mai 2017, orele 18.00.   
Ce înseamnă a cerceta metodic filosofia românească? Metoda se referă doar la aplicarea unor reguli clare și distincte, așa cum îi îndeamna Descartes pe filosofi? Interpretarea metodică a istoriei filosofiei românești este, la rândul ei, o formă de creație intelectuală? Există o dispută a metodelor în filosofia românească?
Acestea sunt, în principal, întrebările pe care le vom adresa filosofului Viorel Cernica, invitatului ediției din această săptămână a Izvoarelor de filozofie.
Vă așteptăm vineri, 21 aprilie 2017, între orele 21.10-22.00 pe lungimile de undă ale RRC.
Inregistrarea dezbaterii este postata pe adresa de mai jos: 


miercuri, 12 aprilie 2017

Ediția din 14 aprilie 2017, Despre adevărul credinței și adevărul ştiinţei. Explorări filosofice și teologice actuale

Lector univ. dr. Laurențiu Gheorghe 
Învățătura creștină a iubirii și vieții veșnice este intim corelată cu ideea de adevăr. La întrebarea unui fariseu: „Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege?”, Iisus a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi prorocii” (Matei: 22, 36–40).
Evanghelia după Ioan, cap. 8 deslușește, între altele, această intimitate între iubire, viață veșnică și adevăr. „Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii. De aceea fariseii I-au zis: Tu mărturiseşti despre Tine Însuţi; mărturia Ta nu este adevărată. A răspuns Iisus şi le-a zis: Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea este adevărată, fiindcă ştiu de unde am venit şi unde Mă duc. Voi nu ştiţi de unde vin, nici unde Mă duc. Voi judecaţi după trup; Eu nu judec pe nimeni. Şi chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Cel ce M-a trimis pe Mine. Deci zicea Iisus către iudeii care crezuseră în El: Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei; Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi
La întrebarea îndoielnică a lui Toma care i-a zis lui Iisus: ”Doamne, nu ştim unde Te duci; şi cum putem ştii calea? Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine”- Evanghelia după Ioan (14:6).
De pe această platformă a unui adevăr indubital, între învățătura creștină și cea lumească există o ruptură radicală sesizată încă de Tertulian, unul dintre primii scriitori patristici în frazele: „Ce este comun între Atena si Ierusalim, între Academie şi Biserică? Cu atât mai rău pentru aceia care au dat la lumină un creştinism stoic, platonic, dialectic. Pentru noi, nu mai avem nevoie de curiozitate, după Iisus Hristos, nici de cercetare, după Evanghelie”.
Mai mult chiar, Sfântul Pavel formulează pentru credincios următoarea prescripție: „Luați aminte să nu vă fure mințile cineva cu filosofia și cu deșarta înșelăciune din predania omenească, după înțelesurile cele slave ale lumii, și nu după Hristos” (Coloseni, Cap. 2:6).
Care sunt argumentele care susțin complementaritatea pe care o gândim noi astăzi între adevărul învățăturii creștine și adevărul obiectiv al științei? Faptul că astăzi vorbim nu doar despre un singur adevăr, ci despre multiplele experiențe ale adevărului: științifice, artistice, religioase și practice? Nu cumva acest dialog este posibil prin faptul că adevărul este o stare de conştiinţă și un act de încredere și certitudine interioară?
În jurul acestor întrebări principale se va concentra dezbaterea din ziua de vineri, 14 apr. 2017, Vinerea Mare, între orele 21.10-22.00, dezbatere pe care o realizăm cu dl. Laurențiu Gheorghe, filosof și teolog, lector univ. dr. la Facultatea de Filosofie, Universitatea din București.
Înregistrarea dezbaterii este postată pe adresa de mai jos: 



miercuri, 5 aprilie 2017

Ediția din 7 aprilie 2017, Între filosofia limbajului și filosofia matematicii. Gottlob Frege – fondator al gândirii analitice


Dialogul dintre filosofie și matematică pare a fi o constantă a gândirii europene încă din momentul ei inaugural, grecesc. Să ne reamintim, spre pildă, de Pitagora și de opțiunea sa de a filosofia chiar în limbajul matematicii, sau de Platon, el însuși pasionat de cifre și numere, care permitea accesul la cursurile predate în „Academie”, doar celor care știau deja geometrie.
Simplificând lucrurile, dialogul dintre cele două preocupări distincte ale minții a fost stimulat atât de filosofi, cât și de matematicieni.
Pe de o parte, simplitatea, rigoare, precizia și exactitatea matematicii i-au impresionat atât de mult pe filosofi, încât nu puțini dintre ei au dorit să importe „spiritul geometric” în filozofie. Cazurile lui Descartes ori Leibniz sunt exemple notorii în acest sens.
Pe de altă parte, matematicienii înșiși, din nevoia de a rezolva unele probleme de interpretare a limbajului matematicii, au apelat la filozofie, devenind, poate fără voia lor, filosofi.
Ilustrarea genială a unei astfel de metamorfoze o găsim exemplar în opera lui Gottlob Frege (1848-1925) gânditorul, care a argumentat că între matematică și filozofie există mai mult decât dialog, chiar o afinitate structurală. Simplu spus, matematicienii trebuie să-și fundamenteze filosofic limbajul cu care operează, în vreme ce filosofia trebuie să devină, la rândul ei, riguroasă și reflexivă față de propriul sau limbaj conceptual.
„Ce sunt numerele”? „Ce este adevărul aritmetic”? Iată două dintre întrebările pe care Frege le punea în lucrarea sa din 1844, Bazele aritmeticii, întrebări susceptibile de a primi un răspuns doar dacă matematica și filosofia „lucrează” împreună. Prin urmare, dincolo de preferințele și deciziile arbitrare ale unui filosof sau ale altuia, anumite tipuri de probleme și interogații nu pot primi răspunsuri verosimile, decât dacă matematica și filozofia fac parte dintr-un întreg cognitiv comun.
Cum a realizat Frege această unificare între matematică și filozofie, devenind astfel, nu numai fondatorul unor noi domenii de cercetare, cum ar fi filosofia matematicii sau filosofia limbajului, ci chiar întemeietorul unui nou stil de practică filosofică ajuns astăzi planetar: filosofia analitică?
În jurul acestei întrebări vom organiza, într-o încercare de profil de personalitate Gottlob Frege, dezbaterea din această săptămână, Companionul nostru de dialog va fi dl conf. univ. dr. Sorin Costreie, Prorector al Universității din București, unul dintre  bunii cunoscători ai filosofiei lui Frege atât la noi, cât și în diverse cercuri de profesioniști din străinătate. Beneficiar al unor burse de studiu și de cercetare ȋn Italia, Spania, Germania, Canada şi SUA, dl Sorin Costreie predă, la Facultatea de filozofie, între altele, filosofia matematicii și filosofia limbajului, iar de curând a publicat la Editura Universității din București, Șase studii fregeene, volum la care vom face dese referințe.
Vă astept, ca de obicei, vineri, 7 aprilie 2017, intre orele 21.10-22.00 pe lungimile de undă ale Radio România Cultural.  
Inregistrarea dezbaterii este postată pe adresa de mai jos: 


marți, 28 martie 2017

Ediția din 31 martie 2017, Discernământ moral și dileme etice. Abordări ale metafizicii și filosofiei culturii

Practicile noastre actuale de viață sunt atât de complexe și contradictorii, încât discernământul, respectiv capacitatea naturală a conștiinței noastre de a deosebi binele de rău, pare a fi tot mai precar din moment ce apelăm, tot mai intens, la coduri de etică menite să discrimineze între bine și rău și, firește, să reglementeze explicit comportamentul nostru moral în direcția binelui.
Faptul ca atare, impus de dilemele morale în care suntem implicați deseori, produce în ciuda avantajelor și o serie de paradoxuri etice. Întrebare: cum împăcăm în conștiința noastră, atunci când evaluăm moral un comportament sau altul, conflictul dintre aplicarea corectă a unor proceduri de evaluare etică, în condițiile în care discernământul nostru moral se antepronunță etic în mod instantaneu? Cu alte cuvinte, dacă noi știm deja ce este bine și ce este rău, atunci în ce costă legitimitatea etică a aplicării de coduri morale?
În mod evident lucrurile nu se opresc aici! Ce facem cu nenumăratele situații de viață care, în principiu, nu pot fi reglementate etic prin coduri? Cum ar fi, de pildă, nedreptatea morală pe care o reperăm în fiecare clipă a vieții noastre. În astfel de contexte, capacitatea noastră de discernământ este bună sau nu? Până la urmă, care sunt criteriile după care noi decidem că evaluările etice generate natural prin puterea discernământului, trebuie completate cu reglementări codificate etic? Pe scurt, când este sau nu este valabilă etic capacitatea noastră de discernământ moral?
În jurul acestor întrebări, care se interoghează filosofic și metafizic asupra eticii însăși, ne vom concentra în dezbaterea din această săptămână, având ca sursă de inspirație o apariție editorială unică în spațiul nostru cultural și filosofic. Este vorba despre Scandalul nedreptății. Eseuri de metafizică morală, Editura Fundației Academice Axis, 2016, semnată de Ramona Ardelean, cunoscută eseistă, profesor de științe socio-umane și doctorand în filosofie, invitată a dezbaterii radiofonice pe care v-o propunem în această săptămână.
Vă asteptăm, ca de obicei, pe lungimile de undă ale Radio România Cultural, vineri, 31 martie 2017, între orele 21.10-22.00.
Dezbaterea este postata la adresa de mai jos: 


joi, 23 martie 2017

Ediția din 24 martie 2017, Aplicații matematice în filosofia artei. Matila Ghyka: profil de personalitate

Apariția recentă la Editura Nemira a unei incintante și insolite traduceri din opera lui Matila Ghyka, Numărul de aur. Rituri și ritmuri pitagoreice în dezvoltarea civilizației occidentale, readuce în spațiul intelectual românesc multiple teme de reflecție, pe care le vom supune atenției Dvs. în dezbaterea din 24 martie 2017.
În primul rând, vom vorbi despre figura enigmatică a unui savant care ilustrează forța universală a creativității românești. Căci, românul Matila Ghyka, strănepot lui Grigore al V-lea Ghica, ultimul domnitor al Moldovei a fost nu doar diplomat, atașat de legație la Berlin, Roma și Madrid, ofițer al marinei franceze, profesor la Școala de ofițeri de marină de la Constanța ori la Universitatea California de Sud, unde a predat filosofie, semantică și estetică, ci și un filosof matematician care a  scris numeroase tratate de estetică și filosofie.
În al doilea rând, această lucrare ne reamintește faptul că scrierile lui Matila Ghyka au influențat artiști de renume, precum Salvador Dali, pictorul care și-a conceput capodoperele sale, Leda atomica, Madonna de la Port Lligat (1949) și  Cina cea de taină (1955), urmând teoriile matematice despre artă ale savantului român.
 Lucrarea pe care o vom dezbate, readuce într-un prim plan reflexiv, încercarea constantă a unor filosofi matematicieni, care de la Pitagora și până astăzi, au fost preocupați de a întemeia pe baze științifice și teoretice riguroase discursul nostru despre estetică și creație artistică.
În sfârșit, traducerea acestei lucrări trezește în noi ideea că încercarea lui Matila Ghyka de a împăca pitagoreismul antic, în plan mai general, metafizica și mistica antică cu știința contemporană este nu doar un banal act de exegeză, ci o formă autentică de creativitate ideatică și filosofica.
Vă aștept, ca de obicei, și în această vineri, de la orele 21.20, pe lungimile de undă ale RRC, pentru a medita împreună asupra destinului unei opere științifice și filosofice care este mai bine cunoscută în lume, decât în România.

Invitat în studio este dl asist. univ. drd. Cornel Florin Moraru, un tânăr filosof cu specializări intelectuale interdisciplinare: cibernetică, limbi clasice, istoria filosofiei românești și europene, filosofia culturii, filosofia artei și estetică. 
Inregistrarea dezbaterii este postata la adresa de mai jos:

duminică, 26 februarie 2017

Ediția din 3 martie 2017, Mintea, această enigmă perpetuă. Cum privește un fizician natura conștiinței?

dr. Cristian Presura 
De la somația pe care a lansat-o Newton: „fizică, ferește-te de metafizică” și până astăzi, dialogul dintre filosofie și fizică s-a dovedit a fi plin de asperități. Pe de o parte, filosofii susțin că fundamentele fizicii nu se află în fizică, ci în filosofie. Căci, în spatele calculelor și formulelor, a experimentelor și măsurătorilor stau concepte generale care nu sunt interogate și examinate. Mai mult chiar, fizicianul propune o cunoaștere cantitativă, cauzală și experimentală a fenomenelor materiale cercetate, dar nu se interoghează și cum este posibilă o astfel de cunoaștere. Posibilitatea însă, susțin filosofii, este mai presus de realitate, din moment ce un lucru este real doar pentru că are posibilitatea de a exista.
Pe de altă parte, fizicienii și toți practicienii științei, de altfel, își concep proiectele lor de cercetare experimentală fără ca în prealabil să citească lucrări de filosofie. Cercetarea efectivă nu ține cont de opiniile personale ale unui filosof sau ale altuia, chiar dacă unii dintre ei dovedesc competențe remarcabile în cunoașterea structurii și dinamicii unor domenii ale științelor naturii. Nu filosofia și opiniile personale opozitive ale filosofilor ghidează proiectele exploratorii individuale ale cercetătorului, ci tradiția internă de cercetare a domeniului, tipurile de interogație, de rezolvare a problemelor și metodele matematice și experimentale acceptate unanim de comunitatea profesioniștilor domeniului.
Ei bine, în ciuda acestei opacități reciproce, interogațiile privitoare la natura ideală a conștiinței și a relației acesteia cu corpul material – celebra problemă modernă suflet-corp, formulată de către Descartes, cercetată azi în orizontul problematic al dualismului mind-body de un corpus de cel puțin șapte științe - îi contrâng pe filosofi și fizicieni să intre într-un dialog competitiv, dar colaborativ.
Între altele, deslușirea problematicii mecanismelor de constituire a experienței externe, a întâlnirii noastre perceptuale cu obiectele lumii materiale, a experienței interne, interacțiunea cu noi înșine, la care ceilalți nu au acces, și a relației dintre aceste două tipuri de experiențe, constituie un solid punct de întâlnire între filosofi și fizicieni.
Cum cunoaștem datele experienței externe? Modelul explicativ, știm cu toții, este materialist. Pe urmele fizicii - domeniul care a dat modelul cunoașterii științifice în genere - noi împărtășim teoria după care realitatea obiectuală, inclusiv cea umană, constă din obiecte, procese şi proprietăţi pur materiale sau fizice, care ascultă de aceleaşi legi fizice fundamentale şi care pot fi explicate prin intermediul ştiinţei. În acest sens, obișnuim să spunem că nu există „substanţe imateriale” sau „suflete” sau „spirite” ceva de natură non-materială care să existe în paralel și independent de lumea materială, tangibilă. Mintea și fenomenele interne care-i aparțin ei, stările noastre psihologice, pe scurt viața noastră interioară, pot fi explicate științific plecând doar de la acest model explicativ.
Oare, putem aplica până la capăt modelul explicativ materialist? Datele experinței interne, posibilitatea noastră de acces instantaneu la eul individual, cât și a puterii imaginației de a construi universuri posibile sunt simple cauzări de tip neurologic? De ce natură sunt experienţele noastre senzoriale şi perceptive care sunt intrinsec subiective, numite în literatura de specialitate cu termenul „qualia”? În ce raport se află proprietățile obiective ale lucrurilor, masă, formă, culoare etc. cu evaluările noastre subiective, emoționale și de gust? Identitatea individuală, conștiința de sine și convingerea că eul nostru este unic în această lume, pot fi explicare prin mecanisme cauzele, fizico-chimice, neurologice? Dar atunci, cum mai putem vorbi despre creație și libertatea voinței, despre responsabilitate și etică, dacă totul este înlănțuit cauzal?  În final, cum poate răspunde modelul materialist la cunoscuta provocare a lui David Hume care susține, că pe experienţa internă a conştiinţei proprii se întemeiază toate celelalte acte ale minții, inclusiv actele de cunoaștere? Dacă existența faptelor interne ale minții sunt o precondiție a cunoașterii și științei, atunci cum putem explica această experiență internă primodială, plecând de la ceea ce e derivat, adică de la experiența externă, cea cu obiecte tangibile?
Acestea sunt datele de fundal ale dezbaterii din această săptămână,care tematizează problematica minții și a naturii conștiinței, plecând de la modelul cunoașterii științifice.
Invitat în studio este un cunoscut om de știință, cercetător la compania Philips, autor de zeci de brevete și lucrări apărute în cele mai prestigioase reviste de specialitate din lume, Physical Review B, Physical Review Letters și Scince, dr. în fizică, Cristian Presură. Domnia sa și-a suținut doctoratul la Universitatea Groningen din Olanda și s-a specializat în domeniul cercetărilor medicale. Este, deopotrivă, pasionat și de popularizarea științei (a se vedea, https://www.facebook.com/presura?fref=ts). Lucrarea domniei sale Fizica povestită, apărută în 2014 la Editura Humanitas și premiată de Academia Română, a devenit o lucrare de referință pentru ceea ce înseamnă știință pe înțelesul publicului cultivat.  
Vă invit, așadar, să urmăriți dezbaterea din ziua de vineri, 3 martie, între orele 21.15-22.00, pentru a vedea cum privește un fizician profesionist una dintre cele mai încăpățânate teme de reflecție filosofică: dualismul minte-corp.
Inregistrarea emisiunii este postata pe adresa de mai jos: 



joi, 23 februarie 2017

Ediția din 24 febr. 2017 Există o etică a hackerilor? Cultura hackingului în explorări filosofice de avangardă

Imaginea publică a hackerilor, acești „haiduci” ai Internetului, este atât de contradictorie, încât avem mari dificultăți în a produce, prin raportare la comportamentul acestora pe Internet, evaluări etice responsabile.
Pe de o parte, știm că lumea digitală s-a născut și a fost modelată de către o mână de programatori entuziaști care s-au autointitulat hackeri și care au militat atunci, ca și acum de altfel, pentru promovarea acelor valori iluministe ce se referă la ameliorarea  condițiilor noastre de viață prin puterea științei și tehnologiei virtuale.
Pe de altă parte, aflam prin intermediul mass media că unii hackeri actuali sunt purtători ai unor activități infracționale, legate de furturi electronice, de „spargere” a unor coduri de acces ale unor bănci de date private, ori de intruziuni ilegale în diversele rețele digitale prin intermediul cărora sunt administrate activități de interes public.
În sfârșit, există și situații care produc în noi stări de perplexitate etică. Căci, cum trebuie să evaluăm etic cunoscutul episod al dezvăluirilor realizate de Edward Snowden, hakerul care și-a asumat rolul unui avertizor de integritate? ( a se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Edward_Snowden). Dar, nefericita poveste a lui Aaron Swartz, cunoscutul cercetator la Harvard, programator și activist online, care s-a sinucis în 2013 pentru a scăpa de procesul intentat pentru furt intelectual? Descărcarea celor 4,8 milioane de articole indexate de baza de date Jstor, pentru a le pune în mod liber la dispoziția utilizatorilor care nu aveau abonament de acces, este o faptă bună sau rea? ( a se vedea, http://nymag.com/daily/intelligencer/2013/01/jstor-hacker-aaron-swartz-commits-suicide.html). Cum calificăm etic acțiunile portalului Sci-Hub.org care a permis, în 2015, accesul liber al cercetătorilor din țările sărace la articolele academice indexate de cunoscuta bancă de date Elsevier? ( a se vedea, https://torrentfreak.com/sci-hub-tears-down-academias-illegal-copyright-paywalls-150627/.
Asupra acestor chestiuni controversate etic, legate de acțiunile hackerilor pe Internet și de cultura hackingului, se va concentra dezbaterea radiofonică pe care v-o propune emisiunea Izvoare de filozofie din această săptămână. Invitată în studio, la fel ca în săptămâna trecută este dna Cristina Voinea, doctorandă în filosofie și cercetător la Centrul de Cercetări în Etică Aplicată, Facultatea de filosofie a Universității din București, care a întreprins în ultimii ani ample explorări filosofice în lumea virtuală deschisă de Internet și tehnologia digitală.
Înregistrarea dezbaterii este postată la adresa de mai jos: 

miercuri, 15 februarie 2017

Ediția din 17 febr. 2017 Algoritmii restrâng liberul nostru arbitru? Controverse filosofice privind fenomenul Big Data

Regândirea și reconceptualizarea determinațiilor esențiale ale ființei noastre omenești precum rațiunea, „bunul simț”  în expresia lui Descartes, respectiv capacitatea noastră de a deosebi adevărul de fals, discernământul ce constă în puterea sufletească a fiecăruia dintre noi de a distinge între bine și rău și, deopotrivă, liberul arbitru, concretizat în libertatea omului de a alege între diversele posibilități de acțiune, au devenit teme predilecte de reflecție filosofică pe măsură ce puterea de necontrolat a informațiilor stocate în bănci uriașe de date („Marile Date” sau „Big Data”) poate schimba prin denaturarea și manipularea percepției asupra realității, comportamentul individual și colectiv al oamenilor într-o direcție contrară propriilor lor credințe și interese.
Astfel, cercetările reflexive recente care explorează sistemele computaționale interactive, calculatoare, telefoane mobile, site-uri web, tehnologii wireless, aplicații mobile, jocuri video, etc., vorbesc despre nașterea unui nou domeniu de manipulare a minții, „captologia”, responsabilă de crearea unor „bule informaționale”, care ne țin captivi mintal prin intermediul unor algoritmi de selecție de îndată ce suntem prezenți pe Internet sau pe una dintre cunoscutele rețele sociale. 
Îngrijorările, în această privință, nu sunt doar filosofice, ci și politice. Este de notorietate declarația făcută, în toamna anului trecut, de către cancelarul german Angela Merkel, care cerea giganților media de pe Internet să dezvăluie algoritmii pe care îi folosesc. „Algoritmii trebuie să fie făcuți publici, astfel încât să ne putem informa cu privire la chestiuni ca: ce influențează comportamentul nostru pe internet? (...) Când nu sunt transparenți, acești algoritmi duc la o deturnare a percepției noastre, ceea ce restrânge perspectiva asupra informației” ( a se vedea, https://www.rt.com/news/364235-merkel-facebook-google-algorithms/
Cum am ajuns aici? Cultura dialogului și a examinărilor critice, luciditatea, reflexivitatea și discernământul sunt cu adevărat amenințate de tehnologiile virtuale persuasive? Care sunt potențialele pericole infuzate în algoritmi și utilizarea lor la scară largă? Ar trebui să ne temem de algoritmi, Big Data și alte tipuri de tehnici și tehnologii utilizate pe scară largă astăzi? Poate reflecția filosofică să atenueze acțiunile manipulatorii generate de convingerea că Internetul și  calculatorul în rețea sunt neutre valoric?
Am invitat în studio pentru a răspunde la aceste întrebări pe dna Cristina Voinea, doctorandă în filosofie și cercetător la Centrul de Cercetări în Etică Aplicată, Facultatea de filosofie a Universității din București, care a întreprins în ultimii ani ample explorări filosofice în lumea virtuală deschisă de Internet și tehnologia digitală.

Inregistrarea dezbaterii este postată pe adresa de mai jos: 


joi, 2 februarie 2017

Ediția din 3 febr. 2017. Etica mediului Către un nou domeniu de expertiză filosofică (III)

Continuăm, într-o a treia ediție a serialului radiofonic dedicat celor mai insolite explorări filosofice actuale, dezbaterea pe marile capitole de cercetare în domeniul eticii mediului, cu filosoful și profesorul universitar Constantin Stoenescu.
Și în această săptămână vom tematiza conținutul cărții Etica mediului. Argumente rezonabile și întâmpinări critice, apărută de curând la Editura Institutul European din Iași, o lucrare de avangardă ce argumentează, în esență, că sub presiunea marilor dezechilibre provocate de activitatea omului în natură și în habitatele de viață ale  animalelor, noi ar trebui să lărgim sfera moralității dincolo de comunitatea umană.
Dacă în prima ediție a dezbaterii am fixat cadrele teoretice și metodele pe care le-a decupat „etica mediului”, în aria cercetărilor filosofice specializate, iar în ediția din 27 ian. 2017 am discutat despre marile modele de gândire ce pot fi aplicate interacțiunilor noastre omenești cu entități non-umane, în întâlnirea din 3 febr. vom ataca problematica dreptului animalelor plecând de la Declarația Universală a Drepturilor Animalului, proclamată solemn la Casa UNESCO din Paris, la 15 oct. 1978 ( A se vedea http://www.spca.ro/body.php?section=duda).    
În prim plan se vor afla problemele și dilemele etice legate de vânătoare și de cruzimea implicată în sacrificiul animalelor. Vom aborda, totodată, obligațiile etice față de animalele pe care se fac experimente de laborator și despre statul moral al animalelor hibride, așa-zisele himere biologice, în final, despre modelarea emoțională a omului iubitor de animale.
Vă așteptăm, așadar, vineri 3 febr. 2017, la orele 21.20, pe lungimile de undă ale RRC, emisiunea Izvoare de filosofie, la cea de-a treia întâlnire cu dl prof. Constantin Stoenescu.
Inregistrarea dezbataterii este postata pe adresa de mai jos: 
  

vineri, 27 ianuarie 2017

Izvoare de filosofie. Ediția din 27 ian. 2017. Etica mediului Către un nou domeniu de expertiză filosofică (II)

Continuăm, într-o a doua ediție a serialului radiofonic dedicat celor mai insolite explorări filosofice actuale, dezbaterea cu filosoful și profesorul universitar Constantin Stoenescu pe marile capitole de cercetare în domeniul eticii mediului.
Și în această săptămână vom tematiza conținutul cărții Etica mediului. Argumente rezonabile și întâmpinări critice, apărută de curând la Editura Institutul European din Iași, o lucrare de avangardă ce argumentează, în esență, că sub presiunea marilor dezechilibre provocate de activitatea omului în natură și în habitatele de viață ale  animalelor, noi ar trebuie să lărgim sfera moralității dincolo de comunitatea umană.

Dacă vinerea trecută am fixat cadrele teoretice și metodele pe care le-a decupat „etica mediului”, în aria cercetărilor filosofice specializate, în întâlnirea noastră pe calea undelor din 27 ian. 2017, vom discuta despre marile modele de gândire etică, mai vechi sau mai noi, ce pot fi aplicate interacțiunilor noastre omenești cu entități non-umane.
Între altele, vom avea în vedere etica bazată pe datorii și obligații – datorii față de formele de viață, datorii față de speciile aflate în pericol, datorii față de ecosisteme, datorii față de peisaje, datori față de resurse –, etica grijii ori etica virtuții etc. pentru a răspunde la o întrebare elementară: în ce măsură tradiția noastră de gândire etică ne poate oferi soluții la marile amenințări și posibile catastrofe ecologice generate de raporturile conflictuale dintre om și natură?

Vă așteptăm, așadar, vineri 27 ian. 2017, la ora 21.10, pe lungimile de undă ale RRC, emisiunea Izvoare de filosofie, la cea de-a doua întâlnire cu dl prof. Constantin Stoenescu. 
Inregistrarea dezbaterii se afla la adresa de mai jos: 
http://radioromaniacultural.ro/azi-la-radio-romania-cultural-idei-in-nocturna-izvoare-de-filosofie-7/

vineri, 20 ianuarie 2017

Ediția din 20 ian. 2017, Etica mediului. Către un nou domeniu de expertiză filosofică

Explorările reflexive pe care le propun unii dintre filosofii actuali contrazic convingerea larg răspândită după care filosofia este o activitate de bibliotecă, iar profesioniștii acestui domeniu nu fac altceva doar exegeze din „fotoliu”, adică produc texte noi, prin metoda compilării, după texte mai vechi care au vagi legături cu practicile curente ale vieții noastre actuale.
Vom argumenta, în trei ediții succesive ale emisiunii, că filosofia nu este doar exegeză, ci și o practică de cercetare similară cercetării științifice care explorează noi arii tematice, răspunzând astfel la o serie de probleme concrete generate de viața și traiul nostru în societatea globală.
Pretextul de a programa o astfel de dezbatere ne-a fost oferit de recenta lucrare a cunoscutului filosof și profesor universitar Contantin Stoenescu, Directorul Departamentului de Filosofie Teoretică a Facultății de Filosofie, aparținând Universității din București, Etica mediului. Argumente rezonabile și întâmpinări critice, Iași, Institutul European, 2016, o lucrare de avangardă ce argumentează, în esență, că sub presiunea marilor dezechilibre provocate de activitatea omului în natură și în habitatele de viață ale  animalelor, noi ar trebuie să lărgim sfera moralității dincolo de comunitatea umană. Mai precis, etica trebuie să-și lărgescă cercetările, argumentează prof. Stoenescu, dincolo de analiza tradițională a comportamentului moral, a corectitudinii și a sistemului de obligații pe care le are orice om față de semenii săi, incluzând atât formele de viață animală, cât și ecosistemele complexe care definesc mediul natural.
Ei bine, despre reorientarea eticii tradiționale - care s-a focalizat în investigațiile sale filosofice doar pe cercetarea ethos-ului uman - către analize care să cuprindă și entități non-umane, animale, forme de viață organice și anorganice etc. vom vorbi în primul episod al dezbaterii, interogându-ne asupra statutului științific și filosofic al eticii mediului.
În ce constă noutatea acestei arii de reflecție filosofică? Care sunt precursorii acestui domeniu de cercetare avangardistă: oamenii de știință, filosofii, biologii cu convingeri ecologiste? Etica mediului, prin lărgirea ideii de sferă a moralității de la om la alte entități non-umane, înlocuiește reflecția etică tradițională? Ce forțe academice și universitare de cercetare internaționale sunt prezente în etica mediului? Care este agenda dezbaterilor și în ce măsură acestea sunt cunoscute în spațiul public?
Acestea sunt principalele întrebări în jurul cărora se va concentra prima dezbatere din ciclul radiofonic de trei emisiuni dedicate eticii mediului.
De subliniat, fapt neîntâmplător, cum veți remarca urmărind emisiunile dedicate explorărilor filosofice în etica mediului, că invitatul nostru, dl prof. Constantin Stoenescu a întreprins, timp de peste un deceniu, nu doar cercetări bibliografice în vasta literatură a domeniului, ci și ample călătorii în diverse zone ale globului pământesc, de la Capul Nord și zona de dincolo de Cercul Polar, Laponia, Islanda, până în Singapore, Malaezia, Tunisia, insulele Seychelles, Iran, Bolivia, Chile etc., pentru a vedea cu proprii săi ochi „starea” planetei noastre. În imaginile postate, oferite de invitatul nostru din arhiva proprie, puteti vedea templul din jungla Angkor Wat, Cambodgia.
 Vă așteptăm, așadar, vineri 20 ian. 2017, la ora 21.10, pe lungimile de undă ale RRC, emisiunea Izvoare de filosofie, la întâlnirea cu dl prof. Constantin Stoenescu.

Inregistarea dezbaterii este postata pe adresa de mai jos: