marți, 5 iulie 2016

Ediția din 8 iulie 2016 Între uimire, speculație și aporie. Reinterpretări ale gândirii filosofice românești

Cum mai semnalam pe acest blog, unul dintre cele mai insolite fenomene ce se petrec în cultura noastră reflexivă îl constituie inițierea de cercetări metodice, profesionalizate, în domeniul istoriei filosofiei românești, segment de investigații teoretice lăsat, decenii întregi, la voia întâmplării.
Aceia dintre Dvs. care urmăriți constant dezbaterile puse în undă de emisiunea Izvoare de filozofie ați putut constata dinamica accelerată a acestor cercetări specializate din domeniul amintit, cercetări comunicate public în simpozioane ori sesiuni de comunicări, în studii, articole și eseuri apărute în publicații universitare și academice de prestigiu – a se vedea revista „Studii de istorie a filosofiei românești” publicație a Institutului de Filozofie și Psihologie „Constantin Radulescu-Motru” al Academiei Române -  și, firește, în volume colective sau de autor.
Ei bine, și în dezbaterea din această săptămână ne vom plasa în aria acestor preocupări filosofice, dar de această dată pentru a reflecta împreună asupra metodelor de cercetare mobilizate de membrii comunității cercetătorilor specializați în investigații asupra istoriei, creativității și originalității gândirii românești. În alte cuvinte, dezbaterea se va concentra pe calitatea acestor cercetări știindu-se, de la Descartes încoace, că între adevăr și metodă există o unitate indisociabilă. Simplu spus, doar metodele bine alese și adecvate conținutului îndrumă gândirea cercetătoare către corectitudine și adevăr.
Pretextul acestei dezbateri ne-a fost sugerat de aparția recentă, la Editura Universității din București,  a două impresionante volume cu titlul Lucrări de istoria filosofiei românești (vol. I, 237 p. și vol. II, 620 p.) ce unifică editorial cercetările sistematice ale cunoscutului filosof și eseist Viorel Cernica, profesor universitar la Facultatea de filozofie a Universității din București și, deopotrivă, cercetător la Institutul de filozofie și psihologie „Constantin Radulescu-Motru, al Academiei Române.
Ce înseamnă a cerceta metodic filosofia românească? Metoda se referă doar la aplicarea unor reguli clare și distincte, așa cum îi îndeamna Descartes pe filosofi? Interpretarea metodică a istoriei filosofiei românești este, la rândul ei, o formă de creație intelectuală? Există o dispută a metodelor în filosofia românească?
Acestea sunt, în principal, întrebările pe care le voi adresa filosofului Viorel Cernica, invitatului ediției din această săptămână a Izvoarelor de filozofie.