miercuri, 28 decembrie 2016

Ediția din 30 dec. 2016, De la trăirea la înțelegerea sărbătorilor. Perspective actuale ale filosofiei și sociologiei sărbătorii

De la cunoscutul capitol biblic, Despre Sărbători ( Ieșirea: 23, 1-33), care cuprinde o serie de porunci, obligații și interdicții pe care omul religios trebuie să le respecte în zilele rezervate „întâlnirii” cu Dumnezeu și până astăzi, când permisivitatea de a te bucura de toate plăcerile vieții a devenit regula generală pentru omul laic, înțelegerea stărilor interne ale conștiinței cât și a comportamentelor umane implicate în starea de sărbătoare a constituit o provocare teoretică atât pentru înțelepții din vechime, cât și pentru cercetătorii de astăzi interesați de deslușirea naturii emoționale, tainice, a ființei omenești.
Stările de plenitudine, emoția așteptării și bucuria intensă a împlinirii, mulțumirea sufletească și plăcerea simțurilor provocate de intersecția mai multor „arte”, nădejdea, de nimic justificată, într-un viitor mai bun, etc. adeverește observația lui Pascal din celebrele sale Cugetări ce releva paradoxul că „inima are rațiuni pe care rațiunea însăși nu le cunoaște”.
Cum putem cunoaște rațional ceea ce scapă înțelegerii raționale? Care sunt trăirile și cum se comportă, prin raportare la omul religios, omul laic în sărbătoare? A mai păstrat omul laic, cel care a desacralizat în totalitate ideea de sărbătoare, o parte din trăirile profunde care-l însoțeau pe omul religios în propensiunea lui către Dumnezeu? Trăirile noastre intime legate de starea de sărbătoare sunt modelate de timpul istoric, de comunitatea și societatea în care trăim sau sunt doar ale noastre? Care sunt perspectivele teoretice, de ieri și de azi, pe care le-au avansat cercetătorii interesați de cunoașterea comportamentului uman în sărbătoare?
Acestea sunt, în principal, interogațiile în jurul cărora vom organiza dezbaterea din această săptămână. Vom fi onorați de prezența în studio a d-nei Ozana Cucu Oancea, cercet. șt. dr. la Institutul de Sociologie al Academiei Române, un nume care s-a impus, deopotrivă, în cercetarea națională și internațională a sociologiei sărbătorii.
Continuatoare a unor cercetări de avangardă în domeniu, datorate în primul rând filosofului Vasile Băncilă, domnia sa a publicat, în tematica sărbătorii, două remarcabile volume Trăirea sărbătorilor. Între meditaţiei şi petrecere, (2001), De la Moş Gerilă la Santa Claus. O privire sociologică asupra Crăciunului (2006), care au trezit un viu interes atât în lumea comunității cercetătorilor, cât și în rândurile publicului cultivat de la noi.
Proiectele de cercetare, articolele științifice publicate în limbi străine și participările la diversele manifestări internaționale dedicate sociologiei sărbătorii argumentează că performanțele cercetării românești în domeniu sunt stări de fapt și nu deziderate. A se vedea, https://sites.google.com/site/ozanacucuoancea/ 
Vă așteptăm cu mult drag, ca de obicei, pe lungimile de undă ale RRC, vineri, 30 dec. 2016, între orele 21.10-22.00.
Emisiunea este postata pe adresa de mai jos:



joi, 15 decembrie 2016

Ediția din 16 dec. 2016 Între bunăstare și libertate. Explorări filosofice în lumea instituțiilor democrației

Mecanismele de funcționare a democrației, ca formă de organizare reală a vieții noastre individuale și colective se dovedesc atât de variate, așa cum profetic s-a exprimat chiar Alexis de Tocqueville, încât nici instrumentele riguroase ale expertizei științifice nu pot decela un modelul ideal ce ar putea fi aplicat cu succes oriunde și oricând.
Cazul României și, desigur, al tărilor din Estul Europei, foste  comuniste, care au optat în anii ”90 ai secolului trecut pentru democrația parlamentară, ilustrează din plin această observație cu caracter general. Căci, tranziția de la comunism către o societate liberă nu s-a putut realiza prin aplicarea mecanică a unor presupuse „instrucțiuni de folosire a democrației”, ci prin apelul la tot felul de strategii probabilistice de tipul încercare-eroare.
Care a fost drumul spre democrație pe care l-au parcurs, pe cont propriu, țările foste comuniste în frunte cu România? Pentru ce a fost dorită democrația în această parte a lumii? Cumva pentru redobândirea libertății și a demnității pe care comunismul le-a reprimat sau pentru a atinge un nivel de bunăstare similar țărilor cu democrații consolidate? A fost preferată democrația pentru răul pe care-l împiedică, cum spunea Churchill, sau pentru aspirația unei vieți mai bune ce-și are izvorul în proprietatea privată și în economia concurențială, de piață? Ce tipuri de dileme și paradoxuri ale democrației au scos la iveală experiența țărilor care se află și astăzi pe drumul tranziției de la „socialismul real” la valorile „clasice” ale democrației? Care sunt sistemele de obligații ale cetățeanului liber și costurile care „vin la pachet” cu organizarea instituțională a democrației?
Acestea sunt întrebările la care va încerca să răspundă ediția din această săptămână a Izvoarelor de filosofie, întrebări sugerate de conținutul unei lucrări de excepție, semnată de dna Dorina Pătrunsu, lector. univ. dr. de la Facultatea de filozofie a Universității din București, ce sintetizează o serie de explorări filosofice în universul instituțiilor politice care susțin, din interior, organizarea democratică a societăților foste comuniste.
Inregistrarea dezbaterii este postata la aderesa de mai jos:

joi, 8 decembrie 2016

Ediția din 9 dec. 2016, Un fapt cultural memorabil. Traducerea operei filosofice a lui Lucian Blaga în limba germană

Opera filosofică a lui Lucian Blaga, o știm cu toții, se înrădăcinează atât în datele de profunzime ale culturii românești, cât și în gândirea reflexivă germană. Kant și neokantienii, psihanaliza, opera filosofilor germani de primă mărime care au tematizat cultura și istoria, cercetările de avangardă din științele naturii etc. au fost pentru Blaga deopotrivă surse ideatice de inspirație, dar și criterii de autoevaluare a propriilor sale idei și contribuții filosofice.
Am putea spune, din această perspectivă, că unghiul de înțelegere a gândirii filosofice blagiene trebuie să fie dialogic și intercultural, românesc și, în același timp, german. În alți termeni, filosofia lui Blaga ar trebui privită și evaluată simultan, atât din perspectiva gândirii academice românești, cât și din modul în care este practicată filosofia profesionistă în spațiul cultural german.
Ei bine, această perspectiva dialogică și interculturală de interpretare a filosofiei blagiene a devenit posibilă recent, odată cu traducerea din limba română în limba germană a unor importante lucrări filosofice blagiene, faptă culturală memorabilă realizată de un mare iubitor de cultură românească, filosoful și profesorul universitar Rainer Schubert, invitatul ediției din 9 decembrie 2016 a emisiunii Izvoare de filozofie.
În studio ne vom bucura și de prezența cunoscutului poet, eseist și traducător, Peter Șragher, Președintele filialei București – traduceri literare a „Uniunii Scriitorilor din România”, care a redactat pentru dumneavoastră, ascultări ai emisiunii Izvoare de filozofie, o succintă biografie intelectuală a traducătorului filosofiei lui Blaga în limba germană.
Dl. dr. Rainer Schubert s-a născut în 1948 la Viena. A studiat filosofia la „Universitatea din Viena”, unde și-a susținut doctoratul în anul 1977 cu tema ”Heidegger și problema tehnicii”; a fost asistent la Institutul de filosofie al „Universității din Viena” (1979-1994).
Din 1994 începe o carieră universitară și diplomatică în România. La început, activează la Universitatea Politehnică” din Timișoara (1994-1999), după care devine atașat cultural și director al „Forumului Cultural Austriac” la Ambasada Austriei de la București (1999-2007). La București ține cursuri de filosofie la Universitate (2000-2004) și, după ce își încheie misiunea diplomatică de la București, activează ca profesor universitar de filosofie la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (2007-2009). 
Reîntors la Viena, Rainer Schubert devine profesor onorific la Universitatea teologic-filosofică „Benedikt al XVI-lea” de la Heiligenkreuz din apropiere de Viena (2011-2015), iar din 2015 este profesor titular la aceeași instituție.
În timpul activității de la București stimulează prin seminare și simpozioane, dar și prin publicarea de cărți, studiul filosofului vienez Ludwig Wittgenstein, dar și etologului austriac Konrad Lorenz, de asemenea a filosofului austriac Karl Popper.
Preocupările dlui. profesor Rainer Schubert privind sistemul filosofic al lui Lucian Blaga încep la câțiva ani după ce vine în România. În 1995 își procură o ediție a „Trilogiei cunoașterii” apărută la ”Editura Humanitas” și începe să citească opusul, fiind impresionat de faptul că un filosof român care a edificat un sistem filosofic nu este cunoscut în străinătate. Își propune, încă de atunci, să-l traducă pe Blaga în limba germană, fiind încurajat în entuziasmul său de profesorul și academicianul Mircea Flonta de care este legat și astăzi prin multiple afinități culturale și sufletești.
La Cluj-Napoca, în perioada 2007-2009,  îi încolțește ideea de a întemeia chiar un „Institut de cercetare a operei lui Lucian Blaga”, care să se dedice, pe de o parte operei sale poetice, iar, pe de altă parte, sistemului său filosofic. Astfel, pentru dl. Rainer Schubert traducerea operei filosofice a lui Blaga din română în germană devine un deziderat. Găsește sprijin la ICR („Institutul Cultural Român”) pentru punerea în operă a acestui amplu proiect de traducere și la österreichisch-rumänische gesellschaft (Societatea Austro-Română, cu sediul la viena)
În acest context, începe traducerea „Trilogiei cunoașterii”, astfel încât, primul și al doilea volum al trilogiei vor fi publicate ”Lit Verlag” din Viena. Este vorba despre volumele: Lucian Blaga, Die Luziferische Erkenntnis/„Cunoașterea luciferică” (Lit-Verlag, Viena, 2012, 228 p.) și Lucian Blaga Das Dogmatische Weltalter/„Eonul dogmatic” (Lit-Verlag, Viena, 2014, 185 p.). Al treilea volum al „Trilogiei cunoașterii” apare la editura „Frank&Timme” din Berlin, fiind vorba de Lucian Blaga,  Die Transzendente Zensur/„Cenzura transcendentă” (2015, 223 p). 
În acest moment, dl. Rainer Schubert, decis să respecte „testamentul editorial” redactat de Blaga însuși în 1959, traduce de asemenea  la Editura berlineză „Frank&Timme”, Lucian Blaga über das Philosophische Bewusstsein/„Despre conștiința filosofică”, 2016, 262 p.
Vă așteptăm, așadar, vineri 9 dec. 2016, la ora 21.10, pe lungimile de undă ale RRC, emisiunea Izvoare de filozofie, la întâlnirea cu domnii Rainer Schubert și Peter Șragher, 
Peter Șragher, Președintele filialei București – traduceri literare a „Uniunii Scriitorilor din România”,
Inregistrarea dezbaterii este postata la adresa de mai jos: 

  

marți, 29 noiembrie 2016

Ediția din 2 dec. 2016, Remodelări ale limbajului filosofic românesc după Marea Unire. Perspective interpretative interdisciplinare actuale

În ciuda multiplelor tentative de înțelegere a impactul cultural produs de cel mai important eveniment politic din întreaga istorie a românilor, Marea Unire din 1 decembrie 1918, încă nu știm, nici astăzi pe deplin, ce schimbări valorice au reorientat creația filosofică autohtonă către sine și, deopotrivă, către marile experimente ale lumii culturale europene.
Știm însă mai bine, paradoxal poate, care a fost contextul valorilor politice europene în anii ce au urmat imediat după sfârşitul Primului Război Mondial, perioadă ce a coincis cu reorganizarea întregii Europe în conformitate cu principiul naționalității. Mai știm, totodată, despre criza valorilor culturale și intelectuale ale acestei perioade, surprinsă de Mircea Eliade în cuvinte sintetice: „mitul progresului infinit, credinţa în rolul decisiv al ştiinţei şi industriei, care trebuiau să instaleze pacea universală şi justiţia socială, primatul raţionalismului şi prestigiul agnosticismului – toate acestea se spulberaseră pe fronturile de luptă. Iraţionalismul, care făcuse posibil şi nutrise războiul, se făcea acum simţit şi în viaţa spirituală şi culturală occidentală… Criza în care intrase lumea occidentală îmi dovedea că ideologia generaţiei războiului nu mai era valabilă.” 
Dar ce s-a întâmplat, după Marea Unire și în puținul răgaz istoric dintre cele Două Războaie Mondiale, în cultura filosofică românească? S-au produs schimbări semnificative în constituirea unui limbaj filosofic românesc, dorit de toții gânditorii români în frunte cu Cantemir? După episodul Marii Uniri s-au schimbat radical cadrele culturale și valorice ale actului reflexiv? Și daca răspundem afirmativ, care sunt acelea? S-a împlinit oare profeția aceluiași Mircea Eliade care spunea, cu privire la generația din care făcea parte, imediat după înfăptuirea Marii Uniri, că „spre deosebire de înaintaşii noştri, care se născuseră şi trăiseră cu idealul reîntregirii neamului, noi nu mai aveam un ideal de-a gata făcut la îndemână. Eram liberi, disponibili pentru tot soiul de experienţe… Ele ni se impuneau printr-o fatalitate istorică. Eram prima generaţie românească necondiţionată în prealabil de un obiectiv istoric de realizat”?  
Acestea sunt întrebările la care vom răspunde în ediția din această săptămână a Izvoarelor de filozofie, pe care o dedicăm sărbătorii Zilei Naționale a României.
Invitat în studio este dl asist. univ. drd. Cornel Florin Moraru, un tânăr filosof cu specializări intelectuale interdisciplinare: cibernetică, limbi clasice, istoria filosofiei românești și europene, filosofia culturii, filosofia artei și estetică.
Postarea dezbaterii se afla la adresa de mai jos;




joi, 24 noiembrie 2016

Izvoare de filosofie. Ediția din 25 nov. 2016, După 2400 de ani. Către un Aristotel al zilelor noastre

Anul filosofic 2016 a fost marcat, fără îndoială, de sărbătorirea celor 2400 de ani de la nașterea lui Aristotel. Celebrarea a început în vara acestui an odată cu desfășurarea între 9-15 iulie 2016, la Atena, a lucrărilor Congresului Mondial de Filosofie și a continuat apoi cu organizarea de congrese și conferințe exploratorii în mari universități ale lumii, semn că gândirea lui Aristotel este vie și răspunde multiplelor provocări intelectuale ale lumii contemporane.
Ei bine, în acest context de explorări filosofice profesionale se înscrie și Conferința internațională „Aristotel 2400”, organizată în perioada 25-26 nov 2016 de Facultatea de Filosofie a Universității din București, eveniment ce ne propune, consultând agenda tematică, o perspectivă interdisciplinară de analiză a gândirii aristotelice. (A se vedea, http://filosofie.unibuc.ro/conference-2400-aristotle/).
  Cum gândește Aristotel și care sunt temele de reflecție care îl pun în contact cu gândirea filosofică contemporană? Cât de selectivă este lectura operei aristotelice întreprinsă de filosofii zilelor noastre? Cum a fost receptată gândirea aristotelică în filosofia românească de-a lungul timpului? În final, care ar fi beneficiile intelectuale și sufletești pe care le-am putea dobândi printr-o lectură de plăcere, liberă și „neprofesională”, a operei aristotelice?
Acestea sunt întrebările principale care vor coagula dezbaterea din această săptămână, pe care o realizăm cu dl prof. univ. dr. Viorel Cernica, unul dintre organizatorii acestei conferințe.
Vă așteptăm, ca de obicei, să ne urmăriți pe lungimile de undă ale RRC între orele 21.15-22.00.
Înregistrarea emisiunii este postata la adresa de mai jos: 
http://radioromaniacultural.ro/azi-la-radio-romania-cultural-idei-in-nocturna-izvoare-de-filosofie-dupa-2400-de-ani-catre-un-aristotel-al-zilelor-noastre/

miercuri, 16 noiembrie 2016

Ediția din 18 nov. 2016, Filosofie și pasiune enciclopedică. Alice Voinescu – profil intelectual și uman

Apariția la Editura Casa Radio a audiobook-ului Alice Voinescu, Din cauzele crizei sufletești de azi. Conferințe la Radio (1933-1943), ce va fi lansat la Standul Radio România, sâmbătă, 19.XI.2016, readuce în prim plan figura unei mari personalități interbelice care a ilustrat, între atâtea altele, și ideea că radiofonia românească și-a fondat menirea sa pe un proiect iluminist de ameliorare și perfecționare a omului prin educație și cultură. Întâlnirea dintre aspirațiile umaniste ale primei femei din România care și-a susținut la Sorbona un doctorat în filosofie, cu celebrul gânditor Lucien Levy Bruhl, și vocația culturală a radiofoniei românești, trebuie spus apăsat, a avut loc pe acest teren al ideilor iluministe care au transformat educația și cultura nu doar în vectori de perfecționare lăuntrică, ci și în instrumente de acțiune și implicare socială. 
Din acest motiv, conferințele radiofonice ale fostei profesoare de estetică și istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din București, între anii 1922-1948, sunt veritabile lecții despre ceea ce înseamnă „interogația critică asupra prezentului” ( cum definea Foucault iluminismul) și, deopotrivă, rolul intelectualului într-o lume care are nevoie de repere valorice și comportamentale.
Vă invit vineri 18 nov. 2016, pe lungimile de undă ale RRC, la o dezbatere despre actualitatea ideatică a conferințelor rostite la Radio de Alice Voinescu în perioada interbelică.
Invitatul nostru în studio este cunoscutul om de cultură Valeriu Râpeanu.

joi, 10 noiembrie 2016

Ediția din 11 nov. 2016 Despre autoritate și putere în școala românească. „Statutul Elevului” din perspectiva filosofiei educației

În ultima vreme există multiple voci în spațiul nostru public, ce susțin că actualele statistici îngrijorătoare privind analfabetismul funcțional – 43% dintre elevii din România cu vârsta de 15 ani, conform „testelor PISA”, nu înțeleg un text pe care-l citesc la prima vedere și, deopotrivă, manifestă dificultăți în efectuarea de operații aritmetice elementare – sunt simptome ale slăbirii autorității în școală.
Presiunea industriilor recreative, utilizarea telefoanelor inteligente și a tabletelor în timpul destinat învățării, mobilizarea exclusivă a resursele digitale în rezolvarea temelor pentru acasă, prezența excesivă a elevilor pe rețelele de socializare, dezinteresul pentru lectură și meditație personală etc. sunt văzute, de regulă, ca factori cauzali ce distrug lumea de valori, idei și concepte prin intermediul cărora, încă de la vechii greci, școala a dobândit prestigiu și autoritate.
Mai mult decât atât, aceste voci susțin că deficitul de autoritate al școlii va fi slăbit și mai mult odată cu adoptarea „Statutului Elevului”, un document controversat care limitează, prin lege, atât autoritatea profesorilor, cât și puterea administrativă a școlii asupra elevilor. Astfel, elevii pot contesta orice notă pe o lucrare scrisa și, deopotrivă, dacă sunt în clasele a XI-a și a XII-a pot cere schimbarea unui profesor de la clasă. Deopotrivă, elevii sunt consultați asupra disciplinelor studiate, evaluează semestrial cadrele didactice, au dreptul de a contesta notele primite, nu au obligația de a veni îmbrăcați în uniformă etc. În schimb, profesorii nu mai pot face observații elevilor în fața clasei, nu au dreptul de a confisca telefoanele mobile, chiar daca ele sunt folosite neautorizat în timpul orelor, iar sancțiunile pot fi aplicate, în circumstanțe explicit formulate de lege, doar de învățător, diriginte sau directorul școlii. ( a se vedea, https://www.edu.ro/sites/default/files/OM_4742_10.08.2016-Statut_elevi_2016_0.pdf)  
            Ce perspective de interpretare propune filosofia educației asupra „Statutului Elevului”? Vom asista în viitor la o erodare și mai pregnantă a autorității profesorului în fața elevilor? În fond, există educație fără autoritate?
În jurul acestor interogații vom organiza dezbaterea în această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor.
Invitat în studio este cunoscutul eseist și filosof, prof. univ. dr. Emil Stan, unul dintre cei mai buni profesionişti ai domeniului filosofiei educaţiei, autor de lucrări de specialitate cu largă audienţă în străinătate și, deopotrivă, în spațiul reflexiv românesc.
Va aștept pe lungimile de undă ale RRC, vineri, 11 nov. 2016, între orele 21.10-22.00.
 Invitat: prof. univ. dr. Emil Stan
Inregistrarea dezbaterii este postata la adresa de mai jos: 
http://radioromaniacultural.ro/idei-in-nocturna-izvoare-de-filozofie-despre-autoritate-si-putere-in-scoala-romaneasca-statutul-elevului-din-perspectiva-filosofiei-educatiei/

miercuri, 2 noiembrie 2016

Ediţia din 4 nov. 2016 IN HONOREM. Filosoful Mihai Şora împlineşte 100 de ani

Ediția din aceasta săptămână este consacrată seniorului filosofiei româneşti, domnului Mihai Şora, care împlinește pe 7 noiembrie, 100 de ani de viaţă. Urmând exemplul lui Platon, cel care ne-a dat în dialogul Sympozion, Banchetul, modelul filosofic al oricărui omagiu, respectiv dialogul competitiv şi dezbaterea de idei, îl vom sărbători pe d-l Mihai Şora prin intermediul unui dialog realizat cu ceva timp în urmă, plecând chiar de la datele filosofiei domniei sale: dialogul şi gândirea dialogică.  
Câteva elemente de biografie intelectuală, la care dezbaterea nu va face referire, ar putea contura mai bine cadrele temporale care au jalonat, prin metodă și conținut ideatic, un itinerariu insolit de gândire pe cont propriu. 
Dl Mihai Șora s-a născut în 7 nov. 1916. După absolvirea Liceului Constantin Diaconovici Loga din Timișoara, domnia sa a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București. A audiat cursurile marilor personalități ale culturii românești interbelice, iar filosofia a studiat-o sub îndrumarea lui Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu și Mircea Eliade. 
A plecat, ca bursier al statului francez, la Paris, în 1939, unde a urmat în continuare studiile de filosofie, pe care le-a încununat cu teza de doctorat, Noțiunea de grație la Pascal. În 1947 publica, la celebra editura Gallimard lucrarea, Du dialogue intérieur, un eseu de antropologie metafizică și devine, în același an, cercetător stagiar la Centrul Național de Cercetări Științifice de la Paris.
Revine în România în 1948 și timp de 30 de ani filosoful Mihai Șora s-a retras în sine și nu a mai publicat nimic, întrucât gândirea sa liberă și convingerile sale filosofice intime erau în total conflict cu marxism-leninismul, cum se știe, filosofia oficială a regimului comunist.
Această tăcere în plan filosofic nu a însemnat însă o renunțare totală la activitatea intelectual-culturală, întrucât domnul Mihai Șora a ales să fie traducător și editor, profesii erudite și oneste, în concordanță cu înaltele standarde morale ale domniei sale. Astfel, de numele lui Mihai Șora se leagă cunoscuta colecție de cărți „Biblioteca pentru toți”, sub sigla căreia s-au publicat, la inițiativa domniei sale, pentru 1000 de titluri din marile texte ale literaturi universale și românești.
Din 1979 dl Mihai Șora revine în prim planul gândirii filosofice autentice, publicând lucrarea Sarea pămîntului, A fi, a face, a avea, 1985, iar după anii 90, Eu&tu&el&ea sau dialogul generalizat, lucrarea redactată în anii comunismului și apărută imediat după revoluție, Firul ierbii, lucrare apărută în 1998, Câteva crochiuri și evocări, 2000, Locuri comune, 2004, Clipa și timpul, 2005 etc.
În ultimii 25 de ani dl Mihai Șora a fost și este și acum o prezență vie în cultura noastră. Participarea la evenimente culturale de tot felul, interviurile pe care domnia le-a acordat cu generozitate, și care au luat forma unor cărți cu un puternic impact intelectual și formativ, inițierea alături de dna Luiza Palanciuc a traducerii din franceză a operei lui Benjamin Fondane etc. argumentează că tinerețea și dinamica intelectuală a unui om nu este determinată cauzal de vârsta biologică.
În sfârșit, lucrările de exegeză, semnate între alții, de tinerii filosofi Leonid Dragomir ori Valentin Cioveie, argumentează că prin gândirea sa Mihai Șora a adus filosofiei românești noi metode de explorare reflexivă și, deopotrivă, un plus de rafinament și profunzime. 
Va aștept, așadar, pe lungimile de undă ale RRC, vineri, 4 nov. 2016, între orele 21.10-22.00.
Inregistrarea emisiunii este postata la adresa de mai jos: 

luni, 24 octombrie 2016

Ediția din 28 oct. 2016 Controverse universitare. Este filosofia intr-o criza instituțională?

Trăim cu toții într-o lume a schimbărilor și incertitudinilor, iar acest iureș de neoprit s-a răsfrânt și asupra filosofiei. Considerată cândva mama demonstrațiilor, artă a artelor și știință a științelor, ce avea drept scop ameliorarea ființei umane și deșteptarea a ceea ce este divin în noi,  filosofia tinde să devină astăzi, pare-se, chiar la nivel universitar, un domeniu ce nu mai produce interes și căutare în rândurile studenților. În acest sens, cuvintele celebrului filosof german, Karl Jaspers, rostite în urmă cu mai bine de patruzeci de ani par a fi fost profetice. „Ce sarcină are filosofia astăzi? Se poate auzi acest răspuns: nici una, deoarece filosofia este lipsită de consistenţă, ea fiind o treabă lăturalnică a unui anumit grup de specialişti. Filosofii de catedră, a căror existenţă vine din Evul Mediu, se întâlnesc fără rost la diferite congrese care nu sunt altceva decât forma modernă de a te face preţuit de alţii. O literatură vastă, martoră a monologurilor filosofice este puţin citită şi mai puţin cumpărată, dacă facem abstracţie de manifestările la modă şi snobism… Pe scurt, filosofia este superfluă, o rămăşită pietrificată a trecutului, aflată pe punctul de a dispărea: ea nu mai are nici o sarcină”.
Este filosofia universitară într-o criză instituțională?
Aceasta este interogația fundamentală în jurul căreia se va concentra dezbaterea din această săptămână, pe care o realizez cu d-na Manuela Ungureanu, profesor la Facultatea de Arte și Științe, Universitatea British Columbia, filiala Kelowna,  Okanagan, din Canada.
A se vedea: http://phil.ok.ubc.ca/people/faculty.html
Va astept pe lungimile de undă ale RRC, vineri 28 oct. 2016, intre orele 21.10-22.00

Innregistrarea dezbaterii este postata la adresa de mai jos:

marți, 18 octombrie 2016

Ediția din 21 oct. 2016, Filosofia ca procesualitate. România și Bulgaria în proiecte regionale de cercetare

Așa cum știm cu toții, gândirea românească modernă s-a raportat continuu, la filosofia Vest-Europeană pe care a luat-o drept model de inspirație și de evaluare a propriilor realizări în domeniul reflecției sistematice. Ne-am comparat de-a lungul istoriei, permanent, cu marile culturi filosofice europene, în mod special cu Franța și Germania și, mai de curând, ne raportăm la viața filosofică și la realizările exemplare ale gândirii universitare din Marea Britanie ori SUA.
Lucru ciudat, am putea spune, în acest permanent proces de raportare și comparație filosofice nu i-am luat în calcul și pe vecinii noștri, pe bulgari de pildă, cu toate că realizările acestora sunt comparabile, pare-se, sub aspect valoric, cu propriile  izbânzi filosofice.
Ei bine, de când suntem împreună sub cupola Europei Unite această indiferență istorică reciprocă, sub aspect filosofic, dintre cultura română și cultura reflexivă bulgară este treptat abandonată, prin inițierea unor proiecte regionale de cercetare filosofică, datorate institutelor de profil ale Academiei Române și Academiei Bulgare de Științe, într-o firească colaborare cu Facultatea de Filosofie a Universității din București ( se vedea, http://filosofie.unibuc.ro/2016/09/19/the-international-conference-identity-and-diversity-in-contemporary-culture-process-philosophy-approaches/).
Despre semnificația și importanța acestor proiecte regionale de cercetare filosofică vom vorbi, în această ediție a întâlnirii noastre pe calea undelor, cu cunoscutul filosof și eseist Viorel Cernica, profesor universitar la Facultatea de Filosofie a Universității din București și cercetător la Institutul de filozofie și psihologie C. Rădulescu Motru al Academiei Române.

Prof. univ. dr. Viorel Cernica 
Dezbaterea înregistrată este postata la adresa de mai jos: 

marți, 11 octombrie 2016

Ediția din 14 oct. 2016, Nicolae Iorga – filosof al valorilor etice românești. Comentarii la prima ediție critică integrală a capodoperei „Oameni cari au fost”

Apariția recentă, în trei volume impresionante de peste 1800 de pagini și într-o prima ediție critică a tuturor textelor pe care Nicolae Iorga le-a grupat în volumele  „Oameni cari au fost” – texte redactate cu scopul de a surprinde profilul moral al oamenilor ce s-au dăruit împlinirii binelui național - se pot constitui într-un bun prilej de reflecție asupra felului în care noi înșine optăm pentru valorile ce susțin viața comunitară și solidaritatea românească.  
Ei bine, plecând de la cele 900 de portrete de oameni ale căror fapte au transformat banalitatea unei vieți într-un destin memorabil, fapte surprinse de Nicolae Iorga într-o stilistică inconfundabilă, vă invit să medităm împreună asupra valorilor care constituie „osatura etică” a identității românești de ieri și de azi.
Faptele bune, bunătatea, blândețea, modestia, altruismul și spiritul de sacrificiu, omenia și ospitalitatea, cinstea și dragostea pentru „aproapele tău”, ajutorarea celor defavorizați și a semenilor aflați în suferință, munca necontenită pentru propășirea binelui public etc. valorile etice surprinse de Iorga în „Oameni cari au fost” sunt recognoscibile și astăzi, în lumea în care trăim?
În jurul acestei interogații vom organiza dezbaterea radiofonică din această săptămână. Invitat în studio va fi cunoscutul om de cultură, critic și istoric literar, eseist și editor, prof. univ. dr. Valeriu Râpeanu care ne-a pus la dispoziție, alături de Sanda Râpeanu, prima ediție critică integrală a capodoperei lui Nicolae Iorga, „Oameni cari au fost”.

Va aștept pe lungimile de undă ale RRC, vineri, 14 oct. 2016, între orele 21.15-22.00. 


Invitat: Valeriu Râpeanu 
Inregistrarea emisiunii este postata la adresa de mai jos: 
http://radioromaniacultural.ro/azi-la-radio-romania-cultural-izvoare-de-filozofie-nicolae-iorga-filosof-al-valorilor-etice-romanesti/

joi, 29 septembrie 2016

Ediția din 30 sept 2016, Un profil de cărturar. Valeriu Râpeanu la 85 de ani


Valeriu Râpeanu a împlinit pe 28 septembrie 85 de ani. O aniversare ce unifică, în același eveniment temporal, o viață de om și un destin cultural. Căci, Valeriu Râpeanu și-a transfigurat viața personală, printr-o muncă stăruitoare, fără rest, într-un destin cărturăresc exemplar, împlinit într-o operă de cultură și reflecție enciclopedică ce cuprinde volume de autor, studii savante, cercetări de istorie literară românească și străină, critică teatrală și muzicală, recenzii, articole de atitudine, și, desigur - cum orice intelectual al Românei știe  - un număr impresionant de volume editate critic și prefațate.
Prin grija și erudiția lui Valeriu Râpeanu avem astăzi la îndemână, repuse în circuit cultural, o serie de lucrări și opere fundamentale ale filosofiei, istoriografiei, sociologiei, artei teatrale și muzicale românești, ce aparțin numelor de referință în cultura noastră: Nicolae Iorga, Gh. I. Brătianu, C. Rădulescu-Motru, Alice Voinescu, Nicolae Bagdasar, Mircea Eliade etc.
Care este mesajul principal al operei lui Valeriu Râpeanu? Îl dezvăluie chiar Domnia sa în cuvinte simple și memorabile. ”O cultură are anumite trăsături generale şi anumite particularităţi ale componentelor care o definesc. De aceea am vrut să pun în lumină tot ceea ce are particular cultura noastră. Personal, mă ridic împotriva celor care vorbesc de complexele culturii româneşti. Noi nu am avut complexe de superioritate, dar nici de inferioritate”.
Va aștept pe lungimile de undă ale RRC, vineri, 30 sept. 2016, între orele 21.30-22.00, într-o dezbatere ce se interoghează asupra actualelor dominante culturale românești.

 Invitat în studio: prof. univ. dr. Valeriu Râpeanu 
Inregistrarea dezbaterii este postata la adresa de mai jos:
http://radioromaniacultural.ro/azi-la-radio-romania-cultural-idei-in-nocturna-izvoare-de-filosofie-un-profil-de-carturar-valeriu-rapeanu-la-85-de-ani/

miercuri, 14 septembrie 2016

Ediția din 16 sept. 2016. Matricea frumosului. Tematici ale Congresului Asociației Societăților de Filosofie de Limba Franceza, Ediția a XXXVI-a



Cel mai important eveniment filosofic care a marcat anul 2016,  prin amploare și impact internațional, l-a constituit, fără îndoială, întâlnirea de la Iași, din perioada  23-27 august, organizată de Asociația Română de Filosofie de Limbă Franceză în parteneriat cu Asociația Societăților de Filozofie de Limbă franceză, cu ocazia celui de-al XXXVI-lea Congres ( a se vedea, http://asplf.org/). La acesta au participat cei mai reprezentativi filosofi francofoni din întreaga lume, pasionați de istoria filosofiei și de filosofia culturii, de istoria și teoria artei ori de filosofia artei și estetică.
Acest dialog planetar, intercultural și interdisciplinar, mijlocit de filosoful Petru Bejan, prof. univ. la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Directorul Departamentului de Filozofie, Președintele Congresului ASPLF 2016, la care au participat filosofi și cercetători de la mari universități situate pe toate continentele lumii, a adus în prim plan misterioasa prezență a „frumosului” care se ascunde tot mai mult pe măsură ce se arată, deopotrivă, în opere artistice, în cărți și în viață.
Tematicile de dezbatere, „Frumosul în istoria filosofiei”, „Frumusețea între diferitele culturi”„ Frumusețea gândiri și a limbajului”, „Ontologia și metafizica Frumosului”, „Frumosul - în natură și societate”, „Frumusețe, etică și politică” „Categoriile estetice”, „Estetica și viața de zi cu zi” etc. ( a se vedea http://asplf.org/congr-s-2016/index.html), cum se remarcă, ilustrează din plin ideea că, în ciuda relativismului valoric, clamat deseori în mod iresponsabil, „frumosul” și ”frumusețea” sunt de o stringentă actualitate.
Ce tipuri de învățăminte putem extrage din acest dialog filosofic planetar? În jurul acestei interogații va orbita dezbaterea din această săptămână pe care o realizăm cu dl prof. univ. Petru Bejan, între orele 21.10-22.00 pe lungimile de undă ale Postului Radio România Cultural.
Cum ați răspunde la întrebarea pe care și-a pus-o profesorul Gerhard Seel (Elveția) în comunicarea sa: „ Va salva frumusețea lumea”?

Invitat: prof. univ. dr. Petru Bejan
Înregistrarea dezbaterii o puteti accesa la adresa de mai jos:
http://radioromaniacultural.ro/azi-la-radio-romania-cultural-izvoare-de-filozofie-matricea-frumosului-tematici-ale-congresului-asociatiei-societatilor-de-filosofie-de-limba-franceza-editia-a-xxxvi-a/

miercuri, 7 septembrie 2016

Ediția din 9 sept. 2016 Tricentenar comemorativ. Gândirea lui Leibniz în evaluări interdisciplinare actuale


Unul dintre cele mai importante evenimente care au marcat anul filosofic 2016, atât în cultura reflexivă europeană, cât și în cea românească, îl constituie comemorarea celor 300 de ani de la moartea lui Gottfried Wilhelm Leibniz (1646-1716), personalitate enciclopedică, filosof și logician, metafizician de primă mărime, inginer de mină, inginer mecanic, geolog, istoric, paleontolog şi arheolog etc. considerat astăzi unul dintre filosofii care au argumentat, coerent și decisiv, necesitatea unificării Europei urmând principiile universale ale rațiunii.
Opera sa uriașă, peste 80 de volume, scrieri si scrisori - există, de pilda, 15.000 de scrisori către şi de la 1.100 de corespondenţi, aflată încă în plin proces de editare este studiată nu numai de cercetătorii celor patru „Institute Leibniz” din  Germania - Hanovra, Berlin, Postdam, Muenster -, ci și de multiplele comunități științifice și societăți internaționale „Leibniz”,  inclusiv de către Societatea Leibniz din România (http://www.adriannita.ro/index.php/ro/blog/105-societatea-leibniz) coordonată de către cunoscutul eseist și filosof Adrian Niță, conf. univ. dr. la Universitatea din Craiova.
Fără îndoială că evenimentul care a sintetizat complexele cercetări ale operei acestui „erou al gândirii”, cum îl numea Hegel pe Leibniz,  a fost „Congresul Leibniz” de la Hanovra, organizat în această vară, între 18-23 iulie cu o participare impresionantă de cercetători din toate colțurile lumii, inclusiv din România ( http://www.gottfried-wilhelm-leibniz-gesellschaft.de/en/congress2016.html).
Tema centrală a dezbaterii: Pentru fericirea noastra și a celorlalți, a adus în prim plan, între altele, marea provocarea filosofică aflată și astăzi în agenda academică de dezbateri: cum este posibil ca rațiunea umană, unitară în esența ei, să funcționeze divizat și, de cele mai multe ori, contradictoriu? Cum putem (re)unifica rațiunea științiifică cu rațiunea morală și cu rațiunea practică? 
Plecând de la acest eveniment internațional și de la apariția recentă a două noi volume ale ediției Leibniz, Opere, de la Editura Univers Enciclopedic Gold: Limba universală, caracteristica universală, calculul logic (http://www.adriannita.ro/index.php/ro/blog/215-leibniz-limba-universala) și Corespondența cu Foucher, Nicaise, Bossuet, Sophie și Sophie Charlotte (http://www.adriannita.ro/index.php/ro/blog/216-leibniz-corespondenta-iv) ediția din această vineri, 9 sept., a Izvoarelor de filozofie vă propune o dezbatere despre felul în care gândirea lui Leibniz se dovedește a fi un bun instrument în înțelegerea marilor dileme ale lumii în care noi trăim.

 
Invitat: conf. univ. dr. Adrian Niță


marți, 28 iunie 2016

Ediția din 1 iulie Filosofia: necesitate sau lux? O dezbatere academică despre valori și bunăstare

Parafranzându-l pe Cato cel Tânăr, filosofia seamănă, atât în percepția publică cât și în cea a lumii academice de pretutindeni, cu o văduvă bogată, iubită pentru moștenirea ei fabuloasă, dar pe care nimeni nu o dorește de nevastă. 
Venerabila tradiție filosofică produce pretutindeni sentimente de reală deferență - căci cine ar îndrăzni să spună că Platon, Aristotel ori Kant nu au adus contribuții majore la dezvoltarea cunoașterii? – în vreme ce atitudinea și comportamentele curente, individuale și instituționale, deopotrivă, sunt încadrabile condescendenței și, mai de curând, indiferenței.   
În ordine individuală, filosofia este privită, în mod paradoxal, dintr-o poziție sufletească ambivalentă: respect și îngăduință în același timp. Astfel, avem respect pentru filosofie și pentru tradiția ei impresionantă, dar suntem plini de ezitări în a-i îndruma pe cei apropiați nouă să urmeze o carieră în acest domeniu. Instituțional, în condițiile în care actualele universității sunt conduse după principii economice și financiare, filosofia este din ce în ce mai marginalizată pentru că în ierarhia cunoașterii sunt preferate acele discipline științifice care sunt legate de tehnologie, adică cele care aduc bani și, totodată, notorietate publică. Pe scurt, pretutindeni în lume, „filosofia” managementului universitar actual, fundată pe ideea că universitățile sunt și trebuie să rămână „o afacere de succes”, a marginalizat filosofia ca disciplină academică, pe motiv că în bugetul de venituri și cheltuieli ea nu este „profitabilă”. Or, ceea ce nu e profitabil economic, se știe, dispare în numele „concurenței loiale”.
Cum s-a ajuns aici? Oare pentru că filosofia este, cum spunea Walter Biemel, cunoscutul discipol al lui Heidegger, o „meserie fără pâine”? Oare reținerile vădite ale guvernelor de a nu cheltui bani pentru cei care vor să se ocupe cu „gânditul” - un „lux” inutil, pe care, nu-i așa? nu ni-l permitem - a produs această situare, individuală și instituțională, ambivalentă? Face parte filosofia din acele „inutile articole de lux ale tradiției” de care noi, oameni ai profitului material și succesului economic imediat, nu avem nevoie? Beneficiile pe care le aduce filosofia atât în viața sufletească individuală, cât și în spațiul public – spațiu intersubiectiv întreținut, cum știm prin dialog rațional generalizat și prin gândirea critică, ambele produse ale filosofiei  - au fost oare uitate? Sunt mai importante valorile prosperității materiale, decât bunăstarea și calitatea vieții interioare dobândite prin contemplare și reflecție critică? 
Firește că astfel de întrebări generate de marginalizarea vădită a filosofiei, stare instituțională reperabilă în multiple medii universitare și academice din întreaga lume, produc îngrijorare, frustrare și chiar teamă în rândurile acelei elite intelectuale atașate de principiile raționalității și ale valorilor, pe care democrația le-a adus în viața noastră individuală și colectivă.
Nu este de mirare, așadar, că o dezbatere cu tema Filosofia: o necesitate sau lux?, găzduită recent de Ateneul Român, a beneficiat de o audiență publică impresionantă pentru a asista la dialogul dintre două mari personalității „transfrontaliere” ale gândirii contemporane: românul Mircea Dumitru, profesor universitar, Rectorul Universității din București, membru corespondent al Academiei Române ( a se vedea, http://filosofie.unibuc.ro/~dumitru/) și americanul Kit Fine, o celebritate a culturii reflexive anglo-saxone, profesor de filosofie și matematici la Universitate din New York (a se vedea, http://philosophy.fas.nyu.edu/object/kitfine).
Vă invit să urmăriți aliniamentele argumentative ale acestei dezbateri în ediția din 1 iulie a Izvoarelor de filosofie, într-o sinteză prezentată de dl prof. Mircea Dumitru, care va fi prezent, în direct, pe lungimile de undă ale Postului Radio România Cultural.

Kit Fine și Mircea Dumitru pe scena Ateneului Român

Înregistrarea emisiunii este postată pe adresa de mai jos: 
http://www.radioromaniacultural.ro/1_iulie_2016_planeta_radio_izvoare_de_filozofie_filosofia_necesitate_sau_lux_o_dezbatere_academica_despre_valori_si_bunastare-51674

miercuri, 22 iunie 2016

Ediția din 24 iunie 2016. Între sacru și profan. Posteritatea științifică și filosofică a operei lui Mircea Eliade

Multiplele comunități de profesioniști ai științelor umane din întreaga lume și, în mod special, cercetătorii specializați în filosofia și istoria religiilor comemoreză în 2016 cei 30 de ani de la moartea lui Mircea Eliade, într-o manieră pe care o cunoaștem și o admirăm cu toții: organizarea de simpozione, de conferințe, sesiuni de comunicări și colocvii prin intermediul cărora cercetările individuale și solitare devin bunuri publice, care sunt puse cu generozitate la dispoziția celor interesați de cultură, de viața intelectuală și spirituală.
Ei bine, ediția din această săptămână a Izvoarelor de filosofie vă propune să urmăriți o prezentare și, firește, o dezbatere de idei despre personalitatea filosofică și științifică a lui Mircea Eliade, plecând de la lucrările Colocviului internațional „Mircea Eliade” organizat, la inițiativa cunoscutului filosof și profesor universitar Ionel Bușe, de către Universitatea din Craiova.
Tema inspirată a colocviului „ Mircea Eliade și actualitatea sacrului” a atras o participare internațională impresionată de cercetători, profesori de filosofia și istoria religiilor din Franța, Italia, Mexic, Portugalia, Brazilia. Între aceste personalități trebuie remarcată și prezența celebrului filosof francez Jean-Jacques Wunenburger cunoscut și la noi prin intermediul mai multor traduceri din vasta sa operă.
Cum se explică audiența internațională crescândă a operei științifice a lui Mircea Eliade? În ce sens ideea camuflării sacrului în profan, idee promovată constant de Eliade în opera sa, mai are și astăzi relevanță? Mai putem vorbi despre „teroarea istoriei”, una dintre ideile obsesive ale lui Eliade, în condițiile proceselor actuale de globalizare a lumii? Acestea sunt întrebările fundamentale la care va încerca să răspundă invitatul emisiunii, filosoful, cercetătorul și profesorul universitar Ionel Bușe.

Inregistrarea emisiunii este postată la adresa de mai jos: 

miercuri, 15 iunie 2016

Ediția din 17 iunie 2016, O viață dedicată filosofiei. Convorbire cu profesorul și filosoful Mircea Flonta (V)




În această ediție difuzăm ultimul episod din convorbirea realizată cu filosoful și profesorul Mircea Flonta, membru corespondent al Academiei Române, unul dintre gânditorii reprezentativi ai vremurilor noastre.
Inspirat din conținutul recentului volum Drumul meu spre filozofie, apărut la Editura Humanitas, acest ultim episod va releva o altă contribuție pe care profesorul Mircea Flonta a adus-o culturii noastre filosofice. Este vorba despre activitatea de traducător căreia i-a dedicat mai bine de 40 de ani de viață, înscriindu-se astfel într-o impresionată tradiție cărturărească cu rol de prim ordin în modernizarea și europenizarea culturii noastre. 

Karl Popper și Thomas Kuhn, David Hume, Kant, Frege, B. Russell, Quine, Wittgenstein, iată doar câteva dintre marile nume ale filosofiei universale ce aparțin,  prin efortul de transpunere a unor texte fundamentale în limba română din opera acestor filosofi, și culturii noastre reflexive, fapt intelectual memorabil pe care-l datorăm profesorului Mircea Flonta și, deopotrivă, echipei de traducători profesioniști care s-au format în preajma domniei sale.

miercuri, 8 iunie 2016

Ediția din 10 iunie 2016, O viață dedicată filosofiei. Convorbire cu profesorul și filosoful Mircea Flonta (IV)


În această ediție difuzăm cel de-al patrulea episod din convorbirea realizată cu filosoful și profesorul Mircea Flonta, membru corespondent al Academiei Române, unul dintre gânditorii reprezentativi ai vremurilor noastre. Inspirat din conținutul recentului volum Drumul meu spre filozofie, apărut la Editura Humanitas - o lucrare document cu o valoare istorică  remarcabilă – cel de-al  patrulea episod al convorbirii se va concentra pe tematizarea contribuțiilor personale pe care profesorul Mircea Flonta le-a adus în cercetarea filosofică a limbajului și cunoașterii științifice.
Între altele, vom vorbi despre cercetarea supozițiilor în știință, despre filosofia cercetătorului, teme de investigații anunțate încă din  lucrarea Perspectivă filosofică și rațiune științifică. Presupoziții filosofice în știința exactă, Editura Științifică și Enciclopedică, 1985.
Ultimul segment al dezbaterii va fi consacrat interesului teoretic constant al profesorului Mircea Flonta pentru elucidarea naturii filosofiei și identificarea de genuri distincte în cuprinderea cărora au loc practicile filosofice actuale, cu trimiteri la lucrarea paradigmatică a domniei sale: Cum recunoaștem pasărea Minervei? Reflecții asupra percepției filosofiei în cultura românească, Editura Fundației Culturale Române, 1998.


Inregistrarea emisiuii se află la adresa de mai jos: 
http://www.radioromaniacultural.ro/10_iunie_2016_planeta_radioizvoare_de_filosofie_o_viata_dedicata_filosofiei_convorbire_cu_profesorul_si_filosoful_mircea_flonta_iv-50749