Invitat: cercet. șt. dr. Marius Augustin Drăghici
Atitudinile noastre față de științele exacte sunt, într-o mare măsură,
reciproc contradictorii.
Pe de o parte, încrederea noastră în puterile acestora este aproape magică.
Călătorim în cosmos, scrutăm secretele vieții, explorăm integral planeta și
producem tehnologii care devansează cu mult trebuințele noastre elementare.
Prin urmare, nu există nici un motiv de îndoială că aceste științe produc nu
doar o cunoaștere exactă și obiectivă, ci chiar un model universal pentru orice
activitate intelectuală care formulează pretenții de cunoaștere și adevăr.
Pe de altă parte, suntem cu toții sceptici că știința ar putea descifra, de
pildă, scopul vieții și morții noastre. Lipsa de temei a vieții noastre
individuale și moartea ca non-sens absolut fixează, pare-se, într-un mod
definitiv, bariere peste care științele exacte nu mai pot trece. Explicațiile
științifice se opresc în față unei remarci de genul: „Nu mă înspăimântă
moartea, ci veșnicia ei” (Nicolae Iorga).
Ce soluții avem la dispoziție pentru „îmblânzirea” acestor atitudini duale?
Există alternative la modelul cunoașterii avansat de științele exacte? Doar cunoașterea „ în genul științei” este
veritabilă?
Întâlnirea din această săptămână vă propune un periplu filosofic în lumea
„metaforelor duale” produse de succesul și limitele științelor exacte:
explicație vs. înțelegere, exactitate vs. rigoare, „vederea exterioară” vs.
„vederea interioară”, adevăr vs. sens, certitudine vs. interpretare etc.
Invitatul emisiunii este d-l dr. Marius Augustin Drăghici, prestigios cercetător la Institutul
de filozofie și psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române,
unul dintre cei mai buni cunoscători ai disputelor filosofice actuale legate de dihotomia:
științe ale naturii - științe socio-umane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu