Invitat. conf. univ. dr. Viorel Cernica
Unul dintre cele mai semnificative fenomene ce se petrec
în cultura noastră reflexivă actuala îl constituie inițierea de cercetări profesionalizate în domeniul istoriei filosofiei românești, segment
de investigații teoretice lăsat, decenii întregi, la voia întâmplării. Faptul
ca atare, merită o analiză de detaliu, mai ales că însăși ideea de „filozofie
românească” a fost contestată chiar din interiorul
celor care au practicat, paradoxal, în mod creativ filosofia.
Vă mai aduceți aminte de spusele lui Nae Ionescu? „Filosofia
românească în forma ei cultă, nu există. Și e foarte probabil că nu va exista încă multă vreme de aici înainte...Filosofia românească nu va
începe să se constituie decât în clipa în care va pătrunde ideea că o filosofie valabilă pentru toți și
totdeauna nu e bună de nimic”.
Cum și când s-a trecut de la pasiunea pentru analiza gândirii românești, la constituirea unei
veritabile specializări filosofice în
acest domeniu? Ce structuri instituționale (secții de cercetare, reviste de
specialitate, congrese și simpozioane etc) sunt implicate în acest segment de
analiză filosofică? Care sunt cele mai importante proiecte și care este
anvergura lor? În final, oare în ce orizont de timp vom avea la dispoziție o
istorie „completă” a filosofiei românești?
Acestea sunt întrebările la care este invitat să
răspundă d-l conf. univ. dr. Viorel Cernica la Facultatea de filosofie a Universității din București și coordonator al Secției de istorie a
filosofiei românești, din cadrul Institutului de filozofie și psihologie
„Constantin Radulescu-Motru, al Academiei Române.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu