Unul dintre cele mai
percutante paradoxuri ale gândiri filosofice contemporane, constă în faptul că
paradoxul însuși a devenit o temă centrală de reflecție. Într-o lume care are
nevoie de repere intelectuale, morale și estetice, filosofii vorbesc despre „sfârşitul
istoriei”, „înfrângerea gândirii”, „moartea
filosofiei” ori „moartea artei”, cu convingerea că acest discurs
catastrofic ar putea avea efecte benefice asupra conștiinței noastre atât de
tulburate de iureșul vieții în care trăim.
Cum se explică faptul că cei
mai de seamă profesioniști ai filosofiei, fapt pe care-l întâlnim de altminteri
în toate investigațiile de tip umanist, au devenit justiţiari chiar cu propriul
lor domeniu de exercițiu intelectual? Cultura umanistă și-a epuizat oare sensul şi mesajul înălţător, filosofic, estetic,
moral ori formativ, din moment ce pasiunea pentru critică și paradox s-au
generalizat la scara întregii lumi globale?
Iată întrebările
la care va încerca să răspundă ediția din această săptămână a întâlnirii
noastre pe calea undelor. Pretextul dezbaterii îl va constitui un proiect interdisciplinar
de cercetare intitulat, Artă. Consum.
Finitudine, finanțat de
Administrația Fondului Cultural Național, proiect în care filosofii, medicii și
artiștii plastici se întâlnesc pentru un schimb de cunoaștere, tematizând de la
ceea ce împărtășesc în comun: pasiunea pentru artă și reflecție filosofică.
Suntem onorați de
prezența în studio a d-nei asist. univ. dr.
Raluca Oancea și a d-lui Cristian Iftode, lector univ. dr., coparteneri în
acest incitant proiect de practică artistică și reflecție filosofică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu