Invitat: lector univ. dr. Cristian Iftode
Sărbătorirea în 15 noiembrie a Zilei mondiale a
filosofiei a produs în acest an, dacă avem în vedere numărul și amploarea
evenimentelor, o mai mare însuflețire decât în anii precedenți. În țările
europene, dar și în SUA ori Canada, s-au organizat simpozioane, mese rotunde,
comunicări și întâlniri între iubitorii de înțelepciune, profesioniști și
amatori, animați de a transforma o sărbătoare laică și, în multe privințe,
impersonală, într-un eveniment de conștiință și trăire interioară.
Care ar putea fi motivele acestei însuflețiri? Oare
faptul că Ziua mondială a filosofiei a coincis în 2012 cu sărbătorirea celor 300
de ani de la nașterea lui Jean Jacques Rousseau, filosoful drepturilor naturale
ale omului și libertăților imprescriptibile, atât de dragi nouă? Faptul că
UNESCO a propus ca temă de reflecție în acest an, problematica filosofică a schimbului
între generații și, deopotrivă,
perfecționarea strategiilor de predare a filosofiei la copii, să constituie un
alt motiv al animației semnalate? Am putea lua în calcul și faptul că s-au
împlinit zece ani de când UNESCO a decis sărbătorirea unei Zile mondiale a
filosofiei? În sfârșit, care sunt beneficiile publice ale cultivării unui domeniu
considerat de mult ori elitist, din moment ce i se acordă, în calendarul atât
de restrictiv al evenimentelor UNESCO, o
zi specială?
L-am invitat să răspundă la acestea întrebări și,
firește, la întrebările dumneavoastră, pe d-l lector univ. dr. Cristian Iftode,
un reprezentant de marcă a noii generații de gânditori români și un cunoscător de
profunzime a ambianței filosofice internaționale actuale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu