duminică, 12 februarie 2012

Ediţia din 18 febr. Natura umană în declin? Ipoteze şi dezbateri interdisciplinare actuale

Invitat: lector univ. dr. Corina Matei

„Natura umană pare să suporte în contemporaneitate o mutaţie, o degradare: Julia Kristeva afirmă că omul contemporan „îşi pierde sufletul” falsificându-şi existenţa prin proiectarea în lumi virtuale, „mulţumindu-se cu o pilulă şi un ecran” şi fiind incapabil să-şi exprime, să verbalizeze în legătură cu suferinţele sale sufleteşti; Alessandro Baricco declară că asistăm la naşterea unei noi forme de barbarie – cea a generaţiilor educate de/prin internet, care ajung să nu-şi mai pună problema sensului vieţii; Giovanni Sartori defineşte omul acesta drept „homo videns”; Konrad Lorenz identifică unul din cele opt „păcate capitale ale omenirii civilizate” prin moartea termică a simţurilor, răcirea afectivă şi „moleşirea” omului; Constantin Noica descrie civilizaţia în mod paradoxal, drept a cincea stihie alături de foc, aer, pământ, apă, anume „focul rece”, care luminează, dar nu încălzeşte; în sfârşit (pentru a ne rezuma la aceşti câţiva autori), Aurel Codoban, printr-un titlu recent ce trimite la consideraţiile lui Lipovetsky despre amurgul datoriei, vorbeşte despre „amurgul iubirii” şi transformarea actuală a acestui sentiment în simplă „comunicare corporală”.

Am extras câteva fraze semnificative dintr-un articol publicat recent de invitata ediţiei din această săptămâna a Izvoarelor de filozofie, d-na lector univ. dr. Corina Matei, simptomatice pentru intenţiile dezbaterii la care vă invit să participaţi prin intermediul cunoscutelor telefoane ale RRC.

Diagnoza declinului naturii umane este corectă? Care sunt, fireşte dacă răspundem afirmativ la această întrebare, soluţiile de redresare şi recuperare?

Vă aştept intervenţiile radiofonice!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu