duminică, 16 octombrie 2011

Ediţia din 22 oct. În căutarea sinelui. Filosofia în modelări literare contemporane

Invitat: dr. Oana Vasilescu

Mijloacele de expresie ale filosofiei sunt, dacă privim în istoria ei de peste două milenii şi jumătate, de-a dreptul derutante. Apariţia pe lume a filosofiei în spaţiul grecesc, prin presocratici, este intim legată de poezie. Apoi, în epoca clasică, Platon nu are ezitări să folosească în argumentarea filosofică forţa sugestivă a mitului şi nici să-i invoce pe zei pentru a explica fapte omeneşti. Aristotel a legat filosofia de ştiinţă şi de cunoaşterea propoziţională susceptibilă de a fi adevărată sau falsă. Thoma, în Evul creştin, face filozofie din interiorul religiei convins fiind că numai în alianţa dintre credinţă şi raţiune găsim calea justă către adevăr. Nietzsche, o ştim cu toţii, apelează la personajul ficţional Zarathustra, la parabole şi la stil metaforic, pentru a arăta că filosofia se confundă cu literatura de vreme ce ambele sunt expresii ale unei trăiri personale. Ce să mai vorbim de Cioran şi de modelarea estetică a filosofiei sale ce ne îndeamnă, atunci când îi parcurgem textele, să reconsiderăm relaţia literatură - filozofie! Căci, ori de câte ori filozofia nu produce texte despre texte, ci texte despre diversele trăiri şi fapte nemijlocite ale unei conştiinţe individuale, se apropie, cel puţin prin expresivitate, de multiplele forme ale genului literar.

Putem vorbi despre filozofie ca despre un gen literar? Este literatura o formă de cunoaştere şi, prin urmare, se întâlneşte cu filosofia în acelaşi gen proxim? În ce măsură marile opere literare, mai vechi şi mai noi, conţin şi propuneri de tip filosofic? În ce punct de inflexiune se întâlneşte filosofia cu literatura şi ce graniţe le separă?

Sunt întrebări menite să amorseze un schimb interesant de opinii între dvs. şi invitata emisiunii, d-na Oana Vasilescu, cercetător asociat la Institutul de filozofie şi psihologie „C. Rădulescu-Motru” al Academiei Române, invitata ediţiei din 22 oct. a Izvoarelor de filosofie. Domnia sa posedă o dublă specializare universitară: literatură şi filosofie. În primul domeniu ştiinţific, d-na Oana Vasilescu şi-a susţinut un strălucit doctorat pe tema literaturii ca formă de scrutare şi înţelegerii a sinelui. În cel de-al doilea domeniu, filosofie, domnia sa îşi susţine un al doilea doctorat legat de modul în care metoda maieutică este aptă să pună în conexiune, prin diverse tehnici creative de scoatere din ascundere a adevărului, filosofia şi literatura.

Aştept cu mare interes intervenţiile dvs. radiofonice!


Un comentariu:

  1. Doamna doctor nu doresc să fiu tupeist şi îmi cer scuze dacă par aşa dar trebuie să vă spun că toate ştiinţele şi toate filozofiile şi toate religiile sînt interdependente între ele pentru că lipsa interdependenţei dintre două ştiinţe ar însemna separarea perfectă a lor ori perfecţiune s-a recunoscut de toată lumea că nu există cel puţin pentru universul nostru convenţional. Nimeni şi nimic nu poate stabili o limită, un domeniu de definiţie, un element de echilibru sau de comparaţie care să nu fie relativ. Cea mai bună dovadă este interdisciplinaritatea care a devenit ştiinţă, doar că ea este ca scărpinatul Olteanului, nu peacă de la simultaneitatea ştiinţelor cu religia sau literatura ci invers inventează ştiinţe de graniţă pentru că nu a putut reflecta simultaneitatea lor. Fenomenul este valabil şi în fizica cuantică unde savanţii defnesc două lumi paralele (una haos, una sistem) pentru că nu au înţeles simultaneitatea lor.Îmi permit să vă recomand filozofia neconvenţională care a apărut la tipar deocamdată doar "Transformarespaţiutimp" şi "Libertateconstrîngere" ale aceluiaş autor Tudor Păroiu, s-ar putea să fie interesant, cine ştie.

    RăspundețiȘtergere