vineri, 20 ianuarie 2017

Ediția din 20 ian. 2017, Etica mediului. Către un nou domeniu de expertiză filosofică

Explorările reflexive pe care le propun unii dintre filosofii actuali contrazic convingerea larg răspândită după care filosofia este o activitate de bibliotecă, iar profesioniștii acestui domeniu nu fac altceva doar exegeze din „fotoliu”, adică produc texte noi, prin metoda compilării, după texte mai vechi care au vagi legături cu practicile curente ale vieții noastre actuale.
Vom argumenta, în trei ediții succesive ale emisiunii, că filosofia nu este doar exegeză, ci și o practică de cercetare similară cercetării științifice care explorează noi arii tematice, răspunzând astfel la o serie de probleme concrete generate de viața și traiul nostru în societatea globală.
Pretextul de a programa o astfel de dezbatere ne-a fost oferit de recenta lucrare a cunoscutului filosof și profesor universitar Contantin Stoenescu, Directorul Departamentului de Filosofie Teoretică a Facultății de Filosofie, aparținând Universității din București, Etica mediului. Argumente rezonabile și întâmpinări critice, Iași, Institutul European, 2016, o lucrare de avangardă ce argumentează, în esență, că sub presiunea marilor dezechilibre provocate de activitatea omului în natură și în habitatele de viață ale  animalelor, noi ar trebuie să lărgim sfera moralității dincolo de comunitatea umană. Mai precis, etica trebuie să-și lărgescă cercetările, argumentează prof. Stoenescu, dincolo de analiza tradițională a comportamentului moral, a corectitudinii și a sistemului de obligații pe care le are orice om față de semenii săi, incluzând atât formele de viață animală, cât și ecosistemele complexe care definesc mediul natural.
Ei bine, despre reorientarea eticii tradiționale - care s-a focalizat în investigațiile sale filosofice doar pe cercetarea ethos-ului uman - către analize care să cuprindă și entități non-umane, animale, forme de viață organice și anorganice etc. vom vorbi în primul episod al dezbaterii, interogându-ne asupra statutului științific și filosofic al eticii mediului.
În ce constă noutatea acestei arii de reflecție filosofică? Care sunt precursorii acestui domeniu de cercetare avangardistă: oamenii de știință, filosofii, biologii cu convingeri ecologiste? Etica mediului, prin lărgirea ideii de sferă a moralității de la om la alte entități non-umane, înlocuiește reflecția etică tradițională? Ce forțe academice și universitare de cercetare internaționale sunt prezente în etica mediului? Care este agenda dezbaterilor și în ce măsură acestea sunt cunoscute în spațiul public?
Acestea sunt principalele întrebări în jurul cărora se va concentra prima dezbatere din ciclul radiofonic de trei emisiuni dedicate eticii mediului.
De subliniat, fapt neîntâmplător, cum veți remarca urmărind emisiunile dedicate explorărilor filosofice în etica mediului, că invitatul nostru, dl prof. Constantin Stoenescu a întreprins, timp de peste un deceniu, nu doar cercetări bibliografice în vasta literatură a domeniului, ci și ample călătorii în diverse zone ale globului pământesc, de la Capul Nord și zona de dincolo de Cercul Polar, Laponia, Islanda, până în Singapore, Malaezia, Tunisia, insulele Seychelles, Iran, Bolivia, Chile etc., pentru a vedea cu proprii săi ochi „starea” planetei noastre. În imaginile postate, oferite de invitatul nostru din arhiva proprie, puteti vedea templul din jungla Angkor Wat, Cambodgia.
 Vă așteptăm, așadar, vineri 20 ian. 2017, la ora 21.10, pe lungimile de undă ale RRC, emisiunea Izvoare de filosofie, la întâlnirea cu dl prof. Constantin Stoenescu.
 



vineri, 6 ianuarie 2017

Edițiile din 6 și 13 ian 2017, Anul filosofic 2016. Retrospectiva evenimentelor semnificative. Invitat: cercet. șt. dr. Adrian Niță

cercet. șt. dr. Adrian Niță 
Întâlnirea noastră pe calea undelor din această săptămână și de saptămâna viitoare este dedicată celor mai importante evenimente filosofice care s-au petrecut în anul recent încheiat 2016, evenimente care, într-un fel sau altul, au marcat viaţa noastră interioară, sufletească şi intelectuală şi, pe un plan mai general, au lăsat urme atât în cultura noastră reflexivă, cât şi în spiritualitatea românească. 
Simpozioanele şi conferinţele, naţionale şi internaţionale, celebrările şi comemorările unor mari gânditori, români şi străini, apariţiile editoriale, cărţile de autor, articolele ştiinţifice, studiile şi eseurile cu impact public, traducerile semnificative etc. care au dat conținut anului filosofic 2016, vor fi comentate în studio, ca în fiecare început de nou an, de către cunoscutul filosof și eseist Adrian Niță, cercet. șt. dr. la Institutul de filosofie și psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române.
Vă aștepăm, ca de obicei, pe lungimile de undă ale RRC, vineri 6 ianuarie și, respectiv, 13 ianuarie, 2017, între orele 21.10-22.00.

miercuri, 28 decembrie 2016

Ediția din 30 dec. 2016, De la trăirea la înțelegerea sărbătorilor. Perspective actuale ale filosofiei și sociologiei sărbătorii

De la cunoscutul capitol biblic, Despre Sărbători ( Ieșirea: 23, 1-33), care cuprinde o serie de porunci, obligații și interdicții pe care omul religios trebuie să le respecte în zilele rezervate „întâlnirii” cu Dumnezeu și până astăzi, când permisivitatea de a te bucura de toate plăcerile vieții a devenit regula generală pentru omul laic, înțelegerea stărilor interne ale conștiinței cât și a comportamentelor umane implicate în starea de sărbătoare a constituit o provocare teoretică atât pentru înțelepții din vechime, cât și pentru cercetătorii de astăzi interesați de deslușirea naturii emoționale, tainice, a ființei omenești.
Stările de plenitudine, emoția așteptării și bucuria intensă a împlinirii, mulțumirea sufletească și plăcerea simțurilor provocate de intersecția mai multor „arte”, nădejdea, de nimic justificată, într-un viitor mai bun, etc. adeverește observația lui Pascal din celebrele sale Cugetări ce releva paradoxul că „inima are rațiuni pe care rațiunea însăși nu le cunoaște”.
Cum putem cunoaște rațional ceea ce scapă înțelegerii raționale? Care sunt trăirile și cum se comportă, prin raportare la omul religios, omul laic în sărbătoare? A mai păstrat omul laic, cel care a desacralizat în totalitate ideea de sărbătoare, o parte din trăirile profunde care-l însoțeau pe omul religios în propensiunea lui către Dumnezeu? Trăirile noastre intime legate de starea de sărbătoare sunt modelate de timpul istoric, de comunitatea și societatea în care trăim sau sunt doar ale noastre? Care sunt perspectivele teoretice, de ieri și de azi, pe care le-au avansat cercetătorii interesați de cunoașterea comportamentului uman în sărbătoare?
Acestea sunt, în principal, interogațiile în jurul cărora vom organiza dezbaterea din această săptămână. Vom fi onorați de prezența în studio a d-nei Ozana Cucu Oancea, cercet. șt. dr. la Institutul de Sociologie al Academiei Române, un nume care s-a impus, deopotrivă, în cercetarea națională și internațională a sociologiei sărbătorii.
Continuatoare a unor cercetări de avangardă în domeniu, datorate în primul rând filosofului Vasile Băncilă, domnia sa a publicat, în tematica sărbătorii, două remarcabile volume Trăirea sărbătorilor. Între meditaţiei şi petrecere, (2001), De la Moş Gerilă la Santa Claus. O privire sociologică asupra Crăciunului (2006), care au trezit un viu interes atât în lumea comunității cercetătorilor, cât și în rândurile publicului cultivat de la noi.
Proiectele de cercetare, articolele științifice publicate în limbi străine și participările la diversele manifestări internaționale dedicate sociologiei sărbătorii argumentează că performanțele cercetării românești în domeniu sunt stări de fapt și nu deziderate. A se vedea, https://sites.google.com/site/ozanacucuoancea/ 
Vă așteptăm cu mult drag, ca de obicei, pe lungimile de undă ale RRC, vineri, 30 dec. 2016, între orele 21.10-22.00.
Emisiunea este postata pe adresa de mai jos:



joi, 15 decembrie 2016

Ediția din 16 dec. 2016 Între bunăstare și libertate. Explorări filosofice în lumea instituțiilor democrației

Mecanismele de funcționare a democrației, ca formă de organizare reală a vieții noastre individuale și colective se dovedesc atât de variate, așa cum profetic s-a exprimat chiar Alexis de Tocqueville, încât nici instrumentele riguroase ale expertizei științifice nu pot decela un modelul ideal ce ar putea fi aplicat cu succes oriunde și oricând.
Cazul României și, desigur, al tărilor din Estul Europei, foste  comuniste, care au optat în anii ”90 ai secolului trecut pentru democrația parlamentară, ilustrează din plin această observație cu caracter general. Căci, tranziția de la comunism către o societate liberă nu s-a putut realiza prin aplicarea mecanică a unor presupuse „instrucțiuni de folosire a democrației”, ci prin apelul la tot felul de strategii probabilistice de tipul încercare-eroare.
Care a fost drumul spre democrație pe care l-au parcurs, pe cont propriu, țările foste comuniste în frunte cu România? Pentru ce a fost dorită democrația în această parte a lumii? Cumva pentru redobândirea libertății și a demnității pe care comunismul le-a reprimat sau pentru a atinge un nivel de bunăstare similar țărilor cu democrații consolidate? A fost preferată democrația pentru răul pe care-l împiedică, cum spunea Churchill, sau pentru aspirația unei vieți mai bune ce-și are izvorul în proprietatea privată și în economia concurențială, de piață? Ce tipuri de dileme și paradoxuri ale democrației au scos la iveală experiența țărilor care se află și astăzi pe drumul tranziției de la „socialismul real” la valorile „clasice” ale democrației? Care sunt sistemele de obligații ale cetățeanului liber și costurile care „vin la pachet” cu organizarea instituțională a democrației?
Acestea sunt întrebările la care va încerca să răspundă ediția din această săptămână a Izvoarelor de filosofie, întrebări sugerate de conținutul unei lucrări de excepție, semnată de dna Dorina Pătrunsu, lector. univ. dr. de la Facultatea de filozofie a Universității din București, ce sintetizează o serie de explorări filosofice în universul instituțiilor politice care susțin, din interior, organizarea democratică a societăților foste comuniste.
Inregistrarea dezbaterii este postata la aderesa de mai jos:

joi, 8 decembrie 2016

Ediția din 9 dec. 2016, Un fapt cultural memorabil. Traducerea operei filosofice a lui Lucian Blaga în limba germană

Opera filosofică a lui Lucian Blaga, o știm cu toții, se înrădăcinează atât în datele de profunzime ale culturii românești, cât și în gândirea reflexivă germană. Kant și neokantienii, psihanaliza, opera filosofilor germani de primă mărime care au tematizat cultura și istoria, cercetările de avangardă din științele naturii etc. au fost pentru Blaga deopotrivă surse ideatice de inspirație, dar și criterii de autoevaluare a propriilor sale idei și contribuții filosofice.
Am putea spune, din această perspectivă, că unghiul de înțelegere a gândirii filosofice blagiene trebuie să fie dialogic și intercultural, românesc și, în același timp, german. În alți termeni, filosofia lui Blaga ar trebui privită și evaluată simultan, atât din perspectiva gândirii academice românești, cât și din modul în care este practicată filosofia profesionistă în spațiul cultural german.
Ei bine, această perspectiva dialogică și interculturală de interpretare a filosofiei blagiene a devenit posibilă recent, odată cu traducerea din limba română în limba germană a unor importante lucrări filosofice blagiene, faptă culturală memorabilă realizată de un mare iubitor de cultură românească, filosoful și profesorul universitar Rainer Schubert, invitatul ediției din 9 decembrie 2016 a emisiunii Izvoare de filozofie.
În studio ne vom bucura și de prezența cunoscutului poet, eseist și traducător, Peter Șragher, Președintele filialei București – traduceri literare a „Uniunii Scriitorilor din România”, care a redactat pentru dumneavoastră, ascultări ai emisiunii Izvoare de filozofie, o succintă biografie intelectuală a traducătorului filosofiei lui Blaga în limba germană.
Dl. dr. Rainer Schubert s-a născut în 1948 la Viena. A studiat filosofia la „Universitatea din Viena”, unde și-a susținut doctoratul în anul 1977 cu tema ”Heidegger și problema tehnicii”; a fost asistent la Institutul de filosofie al „Universității din Viena” (1979-1994).
Din 1994 începe o carieră universitară și diplomatică în România. La început, activează la Universitatea Politehnică” din Timișoara (1994-1999), după care devine atașat cultural și director al „Forumului Cultural Austriac” la Ambasada Austriei de la București (1999-2007). La București ține cursuri de filosofie la Universitate (2000-2004) și, după ce își încheie misiunea diplomatică de la București, activează ca profesor universitar de filosofie la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (2007-2009). 
Reîntors la Viena, Rainer Schubert devine profesor onorific la Universitatea teologic-filosofică „Benedikt al XVI-lea” de la Heiligenkreuz din apropiere de Viena (2011-2015), iar din 2015 este profesor titular la aceeași instituție.
În timpul activității de la București stimulează prin seminare și simpozioane, dar și prin publicarea de cărți, studiul filosofului vienez Ludwig Wittgenstein, dar și etologului austriac Konrad Lorenz, de asemenea a filosofului austriac Karl Popper.
Preocupările dlui. profesor Rainer Schubert privind sistemul filosofic al lui Lucian Blaga încep la câțiva ani după ce vine în România. În 1995 își procură o ediție a „Trilogiei cunoașterii” apărută la ”Editura Humanitas” și începe să citească opusul, fiind impresionat de faptul că un filosof român care a edificat un sistem filosofic nu este cunoscut în străinătate. Își propune, încă de atunci, să-l traducă pe Blaga în limba germană, fiind încurajat în entuziasmul său de profesorul și academicianul Mircea Flonta de care este legat și astăzi prin multiple afinități culturale și sufletești.
La Cluj-Napoca, în perioada 2007-2009,  îi încolțește ideea de a întemeia chiar un „Institut de cercetare a operei lui Lucian Blaga”, care să se dedice, pe de o parte operei sale poetice, iar, pe de altă parte, sistemului său filosofic. Astfel, pentru dl. Rainer Schubert traducerea operei filosofice a lui Blaga din română în germană devine un deziderat. Găsește sprijin la ICR („Institutul Cultural Român”) pentru punerea în operă a acestui amplu proiect de traducere și la österreichisch-rumänische gesellschaft (Societatea Austro-Română, cu sediul la viena)
În acest context, începe traducerea „Trilogiei cunoașterii”, astfel încât, primul și al doilea volum al trilogiei vor fi publicate ”Lit Verlag” din Viena. Este vorba despre volumele: Lucian Blaga, Die Luziferische Erkenntnis/„Cunoașterea luciferică” (Lit-Verlag, Viena, 2012, 228 p.) și Lucian Blaga Das Dogmatische Weltalter/„Eonul dogmatic” (Lit-Verlag, Viena, 2014, 185 p.). Al treilea volum al „Trilogiei cunoașterii” apare la editura „Frank&Timme” din Berlin, fiind vorba de Lucian Blaga,  Die Transzendente Zensur/„Cenzura transcendentă” (2015, 223 p). 
În acest moment, dl. Rainer Schubert, decis să respecte „testamentul editorial” redactat de Blaga însuși în 1959, traduce de asemenea  la Editura berlineză „Frank&Timme”, Lucian Blaga über das Philosophische Bewusstsein/„Despre conștiința filosofică”, 2016, 262 p.
Vă așteptăm, așadar, vineri 9 dec. 2016, la ora 21.10, pe lungimile de undă ale RRC, emisiunea Izvoare de filozofie, la întâlnirea cu domnii Rainer Schubert și Peter Șragher, 
Peter Șragher, Președintele filialei București – traduceri literare a „Uniunii Scriitorilor din România”,
Inregistrarea dezbaterii este postata la adresa de mai jos: 

  

marți, 29 noiembrie 2016

Ediția din 2 dec. 2016, Remodelări ale limbajului filosofic românesc după Marea Unire. Perspective interpretative interdisciplinare actuale

În ciuda multiplelor tentative de înțelegere a impactul cultural produs de cel mai important eveniment politic din întreaga istorie a românilor, Marea Unire din 1 decembrie 1918, încă nu știm, nici astăzi pe deplin, ce schimbări valorice au reorientat creația filosofică autohtonă către sine și, deopotrivă, către marile experimente ale lumii culturale europene.
Știm însă mai bine, paradoxal poate, care a fost contextul valorilor politice europene în anii ce au urmat imediat după sfârşitul Primului Război Mondial, perioadă ce a coincis cu reorganizarea întregii Europe în conformitate cu principiul naționalității. Mai știm, totodată, despre criza valorilor culturale și intelectuale ale acestei perioade, surprinsă de Mircea Eliade în cuvinte sintetice: „mitul progresului infinit, credinţa în rolul decisiv al ştiinţei şi industriei, care trebuiau să instaleze pacea universală şi justiţia socială, primatul raţionalismului şi prestigiul agnosticismului – toate acestea se spulberaseră pe fronturile de luptă. Iraţionalismul, care făcuse posibil şi nutrise războiul, se făcea acum simţit şi în viaţa spirituală şi culturală occidentală… Criza în care intrase lumea occidentală îmi dovedea că ideologia generaţiei războiului nu mai era valabilă.” 
Dar ce s-a întâmplat, după Marea Unire și în puținul răgaz istoric dintre cele Două Războaie Mondiale, în cultura filosofică românească? S-au produs schimbări semnificative în constituirea unui limbaj filosofic românesc, dorit de toții gânditorii români în frunte cu Cantemir? După episodul Marii Uniri s-au schimbat radical cadrele culturale și valorice ale actului reflexiv? Și daca răspundem afirmativ, care sunt acelea? S-a împlinit oare profeția aceluiași Mircea Eliade care spunea, cu privire la generația din care făcea parte, imediat după înfăptuirea Marii Uniri, că „spre deosebire de înaintaşii noştri, care se născuseră şi trăiseră cu idealul reîntregirii neamului, noi nu mai aveam un ideal de-a gata făcut la îndemână. Eram liberi, disponibili pentru tot soiul de experienţe… Ele ni se impuneau printr-o fatalitate istorică. Eram prima generaţie românească necondiţionată în prealabil de un obiectiv istoric de realizat”?  
Acestea sunt întrebările la care vom răspunde în ediția din această săptămână a Izvoarelor de filozofie, pe care o dedicăm sărbătorii Zilei Naționale a României.
Invitat în studio este dl asist. univ. drd. Cornel Florin Moraru, un tânăr filosof cu specializări intelectuale interdisciplinare: cibernetică, limbi clasice, istoria filosofiei românești și europene, filosofia culturii, filosofia artei și estetică.
Postarea dezbaterii se afla la adresa de mai jos;




joi, 24 noiembrie 2016

Izvoare de filosofie. Ediția din 25 nov. 2016, După 2400 de ani. Către un Aristotel al zilelor noastre

Anul filosofic 2016 a fost marcat, fără îndoială, de sărbătorirea celor 2400 de ani de la nașterea lui Aristotel. Celebrarea a început în vara acestui an odată cu desfășurarea între 9-15 iulie 2016, la Atena, a lucrărilor Congresului Mondial de Filosofie și a continuat apoi cu organizarea de congrese și conferințe exploratorii în mari universități ale lumii, semn că gândirea lui Aristotel este vie și răspunde multiplelor provocări intelectuale ale lumii contemporane.
Ei bine, în acest context de explorări filosofice profesionale se înscrie și Conferința internațională „Aristotel 2400”, organizată în perioada 25-26 nov 2016 de Facultatea de Filosofie a Universității din București, eveniment ce ne propune, consultând agenda tematică, o perspectivă interdisciplinară de analiză a gândirii aristotelice. (A se vedea, http://filosofie.unibuc.ro/conference-2400-aristotle/).
  Cum gândește Aristotel și care sunt temele de reflecție care îl pun în contact cu gândirea filosofică contemporană? Cât de selectivă este lectura operei aristotelice întreprinsă de filosofii zilelor noastre? Cum a fost receptată gândirea aristotelică în filosofia românească de-a lungul timpului? În final, care ar fi beneficiile intelectuale și sufletești pe care le-am putea dobândi printr-o lectură de plăcere, liberă și „neprofesională”, a operei aristotelice?
Acestea sunt întrebările principale care vor coagula dezbaterea din această săptămână, pe care o realizăm cu dl prof. univ. dr. Viorel Cernica, unul dintre organizatorii acestei conferințe.
Vă așteptăm, ca de obicei, să ne urmăriți pe lungimile de undă ale RRC între orele 21.15-22.00.
Înregistrarea emisiunii este postata la adresa de mai jos: 
http://radioromaniacultural.ro/azi-la-radio-romania-cultural-idei-in-nocturna-izvoare-de-filosofie-dupa-2400-de-ani-catre-un-aristotel-al-zilelor-noastre/

miercuri, 16 noiembrie 2016

Ediția din 18 nov. 2016, Filosofie și pasiune enciclopedică. Alice Voinescu – profil intelectual și uman

Apariția la Editura Casa Radio a audiobook-ului Alice Voinescu, Din cauzele crizei sufletești de azi. Conferințe la Radio (1933-1943), ce va fi lansat la Standul Radio România, sâmbătă, 19.XI.2016, readuce în prim plan figura unei mari personalități interbelice care a ilustrat, între atâtea altele, și ideea că radiofonia românească și-a fondat menirea sa pe un proiect iluminist de ameliorare și perfecționare a omului prin educație și cultură. Întâlnirea dintre aspirațiile umaniste ale primei femei din România care și-a susținut la Sorbona un doctorat în filosofie, cu celebrul gânditor Lucien Levy Bruhl, și vocația culturală a radiofoniei românești, trebuie spus apăsat, a avut loc pe acest teren al ideilor iluministe care au transformat educația și cultura nu doar în vectori de perfecționare lăuntrică, ci și în instrumente de acțiune și implicare socială. 
Din acest motiv, conferințele radiofonice ale fostei profesoare de estetică și istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din București, între anii 1922-1948, sunt veritabile lecții despre ceea ce înseamnă „interogația critică asupra prezentului” ( cum definea Foucault iluminismul) și, deopotrivă, rolul intelectualului într-o lume care are nevoie de repere valorice și comportamentale.
Vă invit vineri 18 nov. 2016, pe lungimile de undă ale RRC, la o dezbatere despre actualitatea ideatică a conferințelor rostite la Radio de Alice Voinescu în perioada interbelică.
Invitatul nostru în studio este cunoscutul om de cultură Valeriu Râpeanu.

joi, 10 noiembrie 2016

Ediția din 11 nov. 2016 Despre autoritate și putere în școala românească. „Statutul Elevului” din perspectiva filosofiei educației

În ultima vreme există multiple voci în spațiul nostru public, ce susțin că actualele statistici îngrijorătoare privind analfabetismul funcțional – 43% dintre elevii din România cu vârsta de 15 ani, conform „testelor PISA”, nu înțeleg un text pe care-l citesc la prima vedere și, deopotrivă, manifestă dificultăți în efectuarea de operații aritmetice elementare – sunt simptome ale slăbirii autorității în școală.
Presiunea industriilor recreative, utilizarea telefoanelor inteligente și a tabletelor în timpul destinat învățării, mobilizarea exclusivă a resursele digitale în rezolvarea temelor pentru acasă, prezența excesivă a elevilor pe rețelele de socializare, dezinteresul pentru lectură și meditație personală etc. sunt văzute, de regulă, ca factori cauzali ce distrug lumea de valori, idei și concepte prin intermediul cărora, încă de la vechii greci, școala a dobândit prestigiu și autoritate.
Mai mult decât atât, aceste voci susțin că deficitul de autoritate al școlii va fi slăbit și mai mult odată cu adoptarea „Statutului Elevului”, un document controversat care limitează, prin lege, atât autoritatea profesorilor, cât și puterea administrativă a școlii asupra elevilor. Astfel, elevii pot contesta orice notă pe o lucrare scrisa și, deopotrivă, dacă sunt în clasele a XI-a și a XII-a pot cere schimbarea unui profesor de la clasă. Deopotrivă, elevii sunt consultați asupra disciplinelor studiate, evaluează semestrial cadrele didactice, au dreptul de a contesta notele primite, nu au obligația de a veni îmbrăcați în uniformă etc. În schimb, profesorii nu mai pot face observații elevilor în fața clasei, nu au dreptul de a confisca telefoanele mobile, chiar daca ele sunt folosite neautorizat în timpul orelor, iar sancțiunile pot fi aplicate, în circumstanțe explicit formulate de lege, doar de învățător, diriginte sau directorul școlii. ( a se vedea, https://www.edu.ro/sites/default/files/OM_4742_10.08.2016-Statut_elevi_2016_0.pdf)  
            Ce perspective de interpretare propune filosofia educației asupra „Statutului Elevului”? Vom asista în viitor la o erodare și mai pregnantă a autorității profesorului în fața elevilor? În fond, există educație fără autoritate?
În jurul acestor interogații vom organiza dezbaterea în această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor.
Invitat în studio este cunoscutul eseist și filosof, prof. univ. dr. Emil Stan, unul dintre cei mai buni profesionişti ai domeniului filosofiei educaţiei, autor de lucrări de specialitate cu largă audienţă în străinătate și, deopotrivă, în spațiul reflexiv românesc.
Va aștept pe lungimile de undă ale RRC, vineri, 11 nov. 2016, între orele 21.10-22.00.
 Invitat: prof. univ. dr. Emil Stan
Inregistrarea dezbaterii este postata la adresa de mai jos: 
http://radioromaniacultural.ro/idei-in-nocturna-izvoare-de-filozofie-despre-autoritate-si-putere-in-scoala-romaneasca-statutul-elevului-din-perspectiva-filosofiei-educatiei/

miercuri, 2 noiembrie 2016

Ediţia din 4 nov. 2016 IN HONOREM. Filosoful Mihai Şora împlineşte 100 de ani

Ediția din aceasta săptămână este consacrată seniorului filosofiei româneşti, domnului Mihai Şora, care împlinește pe 7 noiembrie, 100 de ani de viaţă. Urmând exemplul lui Platon, cel care ne-a dat în dialogul Sympozion, Banchetul, modelul filosofic al oricărui omagiu, respectiv dialogul competitiv şi dezbaterea de idei, îl vom sărbători pe d-l Mihai Şora prin intermediul unui dialog realizat cu ceva timp în urmă, plecând chiar de la datele filosofiei domniei sale: dialogul şi gândirea dialogică.  
Câteva elemente de biografie intelectuală, la care dezbaterea nu va face referire, ar putea contura mai bine cadrele temporale care au jalonat, prin metodă și conținut ideatic, un itinerariu insolit de gândire pe cont propriu. 
Dl Mihai Șora s-a născut în 7 nov. 1916. După absolvirea Liceului Constantin Diaconovici Loga din Timișoara, domnia sa a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București. A audiat cursurile marilor personalități ale culturii românești interbelice, iar filosofia a studiat-o sub îndrumarea lui Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu și Mircea Eliade. 
A plecat, ca bursier al statului francez, la Paris, în 1939, unde a urmat în continuare studiile de filosofie, pe care le-a încununat cu teza de doctorat, Noțiunea de grație la Pascal. În 1947 publica, la celebra editura Gallimard lucrarea, Du dialogue intérieur, un eseu de antropologie metafizică și devine, în același an, cercetător stagiar la Centrul Național de Cercetări Științifice de la Paris.
Revine în România în 1948 și timp de 30 de ani filosoful Mihai Șora s-a retras în sine și nu a mai publicat nimic, întrucât gândirea sa liberă și convingerile sale filosofice intime erau în total conflict cu marxism-leninismul, cum se știe, filosofia oficială a regimului comunist.
Această tăcere în plan filosofic nu a însemnat însă o renunțare totală la activitatea intelectual-culturală, întrucât domnul Mihai Șora a ales să fie traducător și editor, profesii erudite și oneste, în concordanță cu înaltele standarde morale ale domniei sale. Astfel, de numele lui Mihai Șora se leagă cunoscuta colecție de cărți „Biblioteca pentru toți”, sub sigla căreia s-au publicat, la inițiativa domniei sale, pentru 1000 de titluri din marile texte ale literaturi universale și românești.
Din 1979 dl Mihai Șora revine în prim planul gândirii filosofice autentice, publicând lucrarea Sarea pămîntului, A fi, a face, a avea, 1985, iar după anii 90, Eu&tu&el&ea sau dialogul generalizat, lucrarea redactată în anii comunismului și apărută imediat după revoluție, Firul ierbii, lucrare apărută în 1998, Câteva crochiuri și evocări, 2000, Locuri comune, 2004, Clipa și timpul, 2005 etc.
În ultimii 25 de ani dl Mihai Șora a fost și este și acum o prezență vie în cultura noastră. Participarea la evenimente culturale de tot felul, interviurile pe care domnia le-a acordat cu generozitate, și care au luat forma unor cărți cu un puternic impact intelectual și formativ, inițierea alături de dna Luiza Palanciuc a traducerii din franceză a operei lui Benjamin Fondane etc. argumentează că tinerețea și dinamica intelectuală a unui om nu este determinată cauzal de vârsta biologică.
În sfârșit, lucrările de exegeză, semnate între alții, de tinerii filosofi Leonid Dragomir ori Valentin Cioveie, argumentează că prin gândirea sa Mihai Șora a adus filosofiei românești noi metode de explorare reflexivă și, deopotrivă, un plus de rafinament și profunzime. 
Va aștept, așadar, pe lungimile de undă ale RRC, vineri, 4 nov. 2016, între orele 21.10-22.00.
Inregistrarea emisiunii este postata la adresa de mai jos: